21:1 După acestea Isus s‐a arătat iarăși ucenicilor la marea Tiberiadei; și s‐a arătat astfel.
21:2 Erau împreună Simon Petru și Toma numit Geamăn și Natanaelⓨ cel de la Cana Galileei și aiⓩ lui Zebedei și alți doi dintre ucenicii lui.
21:3 Simon Petru le zice: Mă duc să pescuiesc. Ei îi zic: Venim și noi cu tine. Au ieșit și au intrat în corabie și în noaptea aceea n‐au prins nimic.
21:4 Și când s‐a făcut dimineață, Isus a stat la țărm; totuși ucenicii nu știauⓐ că este Isus.
21:5 Deci Isusⓑ le zice: Copii, nu cumva aveți ceva de mâncare? Ei i‐au răspuns: Nu.
21:6 Iar el le‐a zisⓒ: Aruncați mreaja în partea dreaptă a corabiei și veți afla. Au aruncat deci și nu mai puteau s‐o tragă de mulțimea peștilor.
21:7 Uceniculⓓ acela pe care‐l iubea Isus zice deci lui Petru: Este Domnul. Deci Simon Petru, când a auzit că este Domnul, și‐a încins haina (căci era gol) și s‐a aruncat în mare.
21:8 Iar ceilalți ucenici au venit cu corăbioare, (căci nu erau departe de pământ, ci ca la două sute de coți), târând mreaja cu pești.
21:9 Deci când au ieșit la pământ, văd un foc de jăratic acolo și pește pus pe el și pâine.
21:10 Isus le zice: Aduceți din peștii pe care i‐ați prins acum.
21:11 Simon Petru deci s‐a suit și a tras mreaja la pământ, plină de pești mari, o sută cincizeci și trei; și deși erau atât de mulți, mreaja nu s‐a rupt.
21:12 Isus le zice: Venițiⓔ de prânziți. Niciunul dintre ucenici nu îndrăznea să‐l întrebe: Tu cine ești? știind că este Domnul.
21:13 Isus vine și ia pâinea și le dă, asemenea și peștele.
21:14 Acum aceasta este a treiaⓕ oară când s‐a arătat Isus ucenicilor după ce s‐a sculat dintre cei morți.
17:1 Isus a vorbit acestea și, ridicându‐și ochii spre cer, a zis: Tată, aⓧ venit ceasul; proslăvește pe Fiul tău ca Fiul să te proslăvească.
17:2 După cumⓨ i‐ai dat putere peste orice carne, pentru oriceⓩ i‐ai dat, ca să le dea viață veșnică.
17:3 Și aceasta este viațaⓐ veșnică, să te cunoască pe tine, singurulⓑ Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe careⓒ l‐ai trimis.
17:4 Euⓓ te‐am proslăvit pe pământ, sfârșindⓔ lucrul pe careⓕ mi l‐ai dat ca să‐l fac.
17:5 Și acum proslăvește‐mă tu, Tată, la tine însuți cu slava peⓖ care o aveam la tine mai înainte de a fi lumea.
17:6 Amⓗ făcut cunoscut numele tău oamenilor pe careⓘ mi i‐ai dat din lume. Erau ai tăi și mi i‐ai dat mie și au păzit cuvântul tău.
17:7 Acum au cunoscut că toate câte mi‐ai dat sunt de la tine.
17:8 Pentru că le‐am dat cuvintele pe careⓙ mi le‐ai dat și ei le‐au primit și au cunoscut cu adevărat că am ieșit de la tine șiⓚ au crezut că tu m‐ai trimis.
17:9 Eu fac cerere pentru ei; nuⓛ fac cerere pentru lume, ci pentru aceia pe care mi i‐ai dat, fiindcă sunt ai tăi.
17:10 Și toate câte sunt ale mele sunt aleⓜ tale, și ale tale sunt ale mele și eu sunt proslăvit în ei.
17:11 Și euⓝ nu mai sunt în lume și ei sunt în lume și eu vin la tine. Tată sfinte, păstreazăⓞ în numele tău pe aceia pe care mi i‐ai dat, caⓟ să fie una caⓠ noi.
17:12 Când eram cu ei, îiⓡ păstram în numele tău pe care mi i‐ai dat, și i‐amⓢ păzit șiⓣ niciunul dintre ei n‐a pierit, decât fiul pieirii, pentru caⓤ să fie împlinită scriptura.
17:13 Acum dar eu vin la tine și vorbesc acestea în lume, ca ei să aibă bucuria mea deplină în ei înșiși.
20:16 Căci Pavel a judecat să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; căciⓠ se grăbea, dacă i‐ar fi cu putință, săⓡ fie la Ierusalim în ziuaⓢ Cincizecimii.
20:17 Și de la Milet a trimis la Efes și a chemat la el pe prezbiterii bisericii.
20:18 Și când au venit la el, le‐a zis: Voi știți cum am fost cu voi toată vremea, dinⓣ ziua întâi de când am călcat în Asia,
20:28 Luați aminteⓘ la voi înșivă și la toată turma în care v‐aⓙ pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți biserica Domnului, pe careⓚ și‐a dobândit‐o prinⓛ însuși sângele său.
20:29 Știu că după plecarea mea vor intraⓜ între voi lupi grozavi, necruțând turma,
20:30 și dintreⓝ voi înșivă se vor ridica bărbați vorbind lucruri sucite ca să tragă pe ucenici după ei.
20:31 Drept aceea vegheați, aducându‐vă aminte că treiⓞ ani, noapte și zi, n‐am încetat sfătuind cu lacrimi pe fiecare.
20:32 Și acum vă încredințez Domnului și cuvântuluiⓟ harului său, care poate să văⓠ zidească și să vă dea moștenireaⓡ între toți cei sfințiți.
20:33 N‐am poftit argintⓢ sau aur sau îmbrăcăminte de la nimeni.
20:34 Voi înșivă cunoașteți căⓣ aceste mâini au slujit pentru cele trebuincioase mie și celor ce erau cu mine.
20:35 În toate v‐am dat pildă căⓤ ostenindu‐vă astfel trebuie să sprijiniți pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus că el însuși a zis: Ferice este mai mult a da decât a lua.
20:36 Și când a zis acestea, a îngenuncheatⓥ și s‐a rugat cu ei toți.
7:26 Căci un astfel de mare preot ni se cuvenea nouă, sfântⓘ, fără răutate, fără pată, deosebit de păcătoși șiⓙ fiind făcut mai înalt decât cerurile,
7:27 care nu are în fiecare zi neapărată trebuință, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe mai întâiⓚ pentru păcatele sale șiⓛ apoi pentru ale poporului; căci a făcut aceastaⓜ odată pentru totdeauna aducându‐se pe sine însuși.
7:28 Căci legea pune mari preoți oameniⓝ care au slăbiciune, dar cuvântul jurământului care este în urma legii pune pe Fiu, careⓞ este făcut desăvârșit pentru veșnicie.
8:1 Iar ca vârf la cele ce zicem: noi avem un astfel de mare preot, careⓟ s‐a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măreției în ceruri,
8:2 ca slujitor al locurilor sfinteⓠ și al cortuluiⓡ adevărat pe care l‐a înfipt Domnul, nu omul.
5:14 Voiⓩ sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată deasupra muntelui.
5:15 Nici nu aprindⓐ ei o făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor ce sunt în casă.
5:16 Tot așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca eiⓑ să vadă faptele voastre cele bune și să slăveascăⓒ pe Tatăl vostru care este în ceruri.
5:17 Săⓓ nu socotiți că am venit să stric legea sau prorocii; n‐am venit să stric, ci să împlinesc.
5:18 Căci adevărat vă spun, pânăⓔ va trece cerul și pământul, o iotă sau o frântură de slovă nu va trece nicidecum din lege, până se vor împlini toate.
5:19 Deci cineⓕ va desființa una din aceste porunci foarte mici și va învăța așa pe oameni, se va chema cel mai mic în Împărăția Cerurilor; dar cine le va face și va învăța pe alții, acela se va chema mare în Împărăția Cerurilor.
