Presbiter
În vremea împăratului Dioclețian, în timpul prigoanelor împotriva creștinilor, în cetatea Amfipoli din Macedonia viețuia presbiterul Mochie. Plin de râvnă pentru Hristos, el îi mustra pe păgânii care se închinau idolilor și îi chema la pocăință. Aceștia, nevrând să ia aminte la cuvintele lui, l-au clevetit înaintea antipatului Laodichie, care a poruncit să fie supus la chinuri cumplite.
Sfântul Mochie, în ciuda torturilor, a mărturisit cu statornicie credința în Hristos, spunând că moartea pentru El este un mare câștig. Mâniat, Laodichie a poruncit să fie spânzurat și sfâșiat cu unelte de fier, însă sfântul nu simțea durerea și continua să-L slăvească pe Dumnezeu.
După chinurile zadarnice, antipatul a poruncit să fie aruncat într-un cuptor aprins, unde sfântul, fără să simtă frică, se ruga lui Dumnezeu. În cuptor, el a văzut trei bărbați care cântau împreună cu el și, prin rugăciunea sfântului, focul i-a lovit pe antipat și pe slujitorii lui, iar Mochie a ieșit nevătămat.
Un nou antipat, Maxim, auzind de aceste minuni, a încercat și el să-l omoare pe sfânt. Sfântul, supus din nou la chinuri, a rămas neclintit în mărturisirea lui Hristos. A fost aruncat în fața leilor flămânzi, care, în loc să-l atace, i s-au supus.
Maxim, incapabil să facă față miracolelor, l-a trimis pe sfânt la Perinthos, apoi la Bizanț, unde i-a fost tăiat capul. Înainte de moarte, sfântul s-a rugat și i s-a dat un glas din cer, care i-a vestit răsplata în Împărăția Cerurilor.
Sfântul Mochie și-a săvârșit nevoința mucenicească la 11 mai. Mai târziu, împăratul Constantin a rânduit prăznuirea lui, zidind o biserică în cinstea sa și mutând sfintele sale moaște.
