2 Tesaloniceni
1:10 cândⓡ va veni ca să fie proslăvit în sfinții săi șiⓢ să fie privit cu mirare în ziua aceea în toți cei ce au crezut (pentru că mărturia noastră către voi a fost crezută).
1:11 Pentru aceasta ne și rugăm totdeauna pentru voi, ca Dumnezeul nostru săⓣ vă învrednicească de chemarea sa și să împlinească toată bună plăcerea bunătățiiⓤ sale și lucrarea credinței în putere,
1:12 caⓥ numele Domnului nostru Isus să fie proslăvit în voi și voi în el, potrivit harului Dumnezeului nostru și al Domnului Isus Hristos.
2:1 Vă rugăm darⓦ, fraților, pentru venirea Domnului nostru Isus Hristos șiⓧ adunarea noastră împreună la el,
2:2 ca săⓨ nu vă lăsați clătinați îndată din minte, nici să nu vă înspăimântați nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin epistolă, ca fiind de la noi, ca și cum ziua Domnului ar fi chiar de față.
2:1 Vă rugăm darⓦ, fraților, pentru venirea Domnului nostru Isus Hristos șiⓧ adunarea noastră împreună la el,
2:2 ca săⓨ nu vă lăsați clătinați îndată din minte, nici să nu vă înspăimântați nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin epistolă, ca fiind de la noi, ca și cum ziua Domnului ar fi chiar de față.
2:3 Săⓩ nu vă amăgească cineva cu niciun chip, pentru că ziua aceea nuⓐ va fi până nu va veni mai întâi lepădarea de la credință și nu va fi fost descoperit omulⓑ nelegiuirii, fiulⓒ pieirii,
2:4 împotrivitorul și care seⓓ înalță maiⓔ presus de tot ce se numește Dumnezeu sau ce este de mare cinste, încât el însuși se așază în Templul lui Dumnezeu, înfățișându‐se pe sine că este Dumnezeu.
2:5 Nu vă aduceți aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam acestea?
2:6 Și acum știți ce‐l oprește ca să fie descoperit la sorocul său,
2:7 căci tainaⓕ nelegiuirii lucrează acum, numai este unul care oprește acum, până va fi luat din mijloc.
2:8 Și atunci va fi descoperit cel nelegiuit, peⓖ care Domnul Isus îl va nimici cuⓗ suflarea gurii sale și‐l va desființa prin arătareaⓘ venirii sale,
2:9 adică pe acela a cărui venire este potrivitⓙ lucrării Satanei în orice putere și semneⓚ și minuni ale minciunii
2:10 și în orice amăgire a nedreptății pentru cei ce merg spre pieireⓛ, pentru că n‐au primit iubirea adevărului, ca să fie mântuiți.
2:11 Și de aceeaⓜ Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire ca săⓝ creadă o minciună,
2:12 ca să fie judecați toți cei ce n‐au crezut adevărul, ci auⓞ găsit plăcere în nedreptate.
Evanghelia după Luca
14:25 Și gloate multe mergeau împreună cu el; și s‐a întors și le‐a zis:
14:26 Dacăⓘ vine cineva la mine șiⓙ nu urăște pe tatăl său și pe mamă și pe nevastă și pe copii și pe frați și pe surori șiⓚ chiar și sufletul său însuși, nu poate fi ucenic al meu.
14:27 Oricineⓛ nu‐și poartă crucea sa însuși și vine după mine, nu poate să fie ucenic al meu.
14:28 Căci cineⓜ dintre voi voind să zidească un turn nu stă întâi și socotește cheltuiala dacă are pentru isprăvire?
14:29 Ca nu cumva după ce a pus o temelie și nu este în stare să sfârșească, toți privitorii să înceapă a‐l lua în râs,
14:30 zicând: Omul acesta a început să zidească și n‐a fost în stare să sfârșească.
14:31 Sau care împărat, dacă merge să se bată în război cu alt împărat, nu stă întâi să se sfătuiască dacă poate să întâmpine cu zece mii pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
14:32 Iar dacă nu, pe când e el încă departe, trimite soli și se roagă pentru cele de pace.
14:33 Astfel deci, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate să fie ucenic al meu.
14:34 Sarea, deci, este bună;ⓝ dar dacă și sarea se strică, cu ce va fi îndreptată?
14:35 Nu este potrivită nici pentru pământ, nici pentru gunoi: oamenii o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă.
15:1 Și toți vameșii și păcătoșii se apropiauⓞ de el ca să‐l asculte.
15:2 Și fariseii și cărturarii cârteau zicând: Omul acesta primește pe păcătoși șiⓟ mănâncă împreună cu ei.
15:3 Iar el le‐a spus pilda aceasta zicând:
15:4 Careⓠ om dintre voi având o sută de oi și pierzând una din ele nu lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustie și se duce după ceaⓡ pierdută, până când o va găsi?
15:5 Și când a găsit‐o, o pune pe umerii săi, bucurându‐se.
15:6 Și după ce a venit în casă, cheamă pe prietenii și pe vecinii săi, zicându‐le: Bucurați‐vă împreună cu mine pentru că mi‐am găsit oaia cea pierdută.
15:7 Vă spun că astfelⓢ va fi bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, mai mult decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care n‐au trebuință de pocăință.
15:8 Sau care femeie având zece drahme, dacă va pierde o singură drahmă, nu aprinde oare o candelă și mătură casa și caută cu grijă până când o va găsi?
15:9 Și după ce a găsit‐o, cheamă pe prietenele și vecinele sale, zicând: Bucurați‐vă împreună cu mine pentru că am găsit drahma pe care am pierdut‐o.
15:10 Astfel, vă spun, se face bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.
6:17 Și după ce s‐a pogorât cu ei, a stat pe un loc șes precum și gloată multă de ucenici ai săi șiⓠ o mulțime mare de popor din toată Iudeea și Ierusalim și de pe marginea mării Tirului și Sidonului, care veniseră să‐l asculte și să fie vindecați de bolile lor.
6:18 Și cei bântuiți de duhuri necurate erau tămăduiți.
6:19 Și toată gloata căutaⓡ să‐l atingă pentru că o putere ieșeaⓢ din el și‐i vindeca pe toți.
6:20 Și el și‐a ridicat ochii spre ucenicii săi și zicea: Fericițiⓣ sunteți voi cei săraci, pentru că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu.
6:21 Fericițiⓤ sunteți voi cei flămânzi acum, pentru că veți fi săturați. Fericițiⓥ sunteți voi, cei ce plângeți acum, pentru că veți râde.
6:22 Fericițiⓦ sunteți voi când vă vor urî oamenii și când văⓧ vor despărți dintre ei și vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca rău din pricina Fiului omului.
6:23 Bucurați‐văⓨ în ziua aceea și săltați de bucurie, căci iată, răsplata voastră este mare în cer; căci la felⓩ făceau părinții lor cu prorocii.
Evrei
4:14 Având deci un mare preotⓙ careⓚ a ștrăbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, săⓛ ne ținem bine mărturisirea.
4:15 Căci n‐avemⓜ un mare preot care nu poate suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit înⓝ toate asemenea nouă, darⓞ fără păcat.
4:16 Deci săⓟ ne apropiem cu îndrăzneală de scaunul de domnie al harului, ca să luăm milă și să aflăm har spre ajutor la vreme de nevoie.
5:1 Căci orice mare preot, fiind luat dintre oameni, este așezatⓠ pentru oameni înⓡ cele către Dumnezeu, caⓢ să aducă daruri și jertfe pentru păcate,
5:2 careⓣ poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăcitori, fiindcă șiⓤ el însuși este împresurat de slăbiciune.
5:3 Și din pricinaⓥ acestei slăbiciuni este dator să aducă pentru păcate, după cum pentru popor, așa și pentru sine.
5:4 Și nimeniⓦ nu‐și ia cinstea aceasta pentru sine, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum a fost și Aaronⓧ.
5:5 Așaⓨ și Hristosul nu s‐a slăvit pe sine însuși ca să fie făcut mare preot, ci cel ce i‐a zis: Tu ești Fiulⓩ meu, eu azi te‐am născut.
5:6 După cum zice și în alt loc: Tuⓐ ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.
