Icoana Maicii Domnului de la Kazan este reprezentată cu chipul Fecioarei Maria cu fața spre Fiul Ei, care stă cu mâna ridicată în gest de binecuvântare.
Potrivit tradiției, icoana a fost dăruită de Patriarhul Hermann al II-lea al Constantinopolului - locuitorilor din Kazan, ca un dar de sprijin și mângâiere în sec. al XIII-lea, în vremea numeroaselor raiduri barbare. Dar în 1438, când orașul a fost invadat de tătari, icoana a dispărut în mod inexplicabil.
În 1579, Sfânta Fecioară Maria i-a apărut unei tinere pe nume Matrona și i-a arătat locul unde era îngropată sfânta icoană.
Matrona i-a povestit mamei sale despre această viziune și apoi l-a informat pe episcopul orașului, Sfântul Gurie. Mulțumită fetei, icoana a fost redescoperită la 8 iulie 1579. Sfântul Gurie cu mari onoruri și cu participarea tuturor locuitorilor creștini ai orașului, a dus-o la biserica Sfântul Nicolae.
Istoria icoanei Maicii Domnului din Kazan este legată de nenumărate minuni, dintre care prima a fost vindecarea orbului Iosif. Icoana a fost un simbol atât de important al credinței, încât primul țar al dinastiei Romanov, Mihail Feodorovici (1613-1645), a instituit două sărbători în cinstea ei. Una religioasă, cu ocazia descoperirii sfintei icoane - 8 iulie, și una națională, în cinstea eliberării rușilor de polonezi - 22 octombrie. Atunci când membrii dinastiei regale urmau să se logodească, aceștia își încrucișau inelele asupra icoanei pentru binecuvântare.
În sec. al XIX-lea, icoana a fost furată, se pare că din cauza decorului său prețios. Rama sa decorativă a fost recuperată, dar nu și icoana.
În Grecia, copii ale icoanei sunt păstrate în biserica principală a Mănăstirii Panagia din Keratea, în capela Sfintei Xenia din Mandra, Attica, și în Biserica Adormirii Maicii Domnului din Kalifae, Attica. O copie valoroasă a icoanei Maicii Domnului din Kazan este păstrată în mănăstirea Sfântului Pantelimon din Muntele Athos.
Sfânta icoană este venerată pe 8 (21) iulie și pe 22 octombrie (4 noiembrie).
