Pomelnicele chiliei Cuviosului Gherontie Agiannitis
Sfântul Gherontie, întemeietorul chiliei, a trăit în sec. al XIII-lea și a fost inițial egumenul vechii mănăstiri Vulevtirion, situate pe coasta de sud a peninsulei Athos. Așezământul se afla aproape de mare și, din acest motiv, era adesea atacat de pirați. În cele din urmă, călugării au fost nevoiți să o părăsească și să se adăpostească pe pantele abrupte ale Muntelui Athos. Astfel a luat naștere Schitul Sfintei și Dreptei Ana, care există până astăzi.
Căutând liniștea și retragerea, Sfântul Gherontie s-a așezat împreună cu un ucenic lângă o stâncă abruptă — mai sus decât locul unde se afla schitul — și a zidit o chilie cu o bisericuță în cinstea Sfântului Mare Mucenic Pantelimon. Când ucenicul, neputând răbda greutățile legate de lipsa apei, a dorit să se întoarcă la obște, bătrânul l-a îndemnat la răbdare și s-a rugat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Ocrotitoarea Sfântului Munte i S-a arătat în vis și i-a descoperit un loc chiar deasupra chiliei lor, într-o peșteră, unde se afla un mic izvor cu apă limpede.
După această minune, ucenicul a vrut să facă o grădină și să folosească apa izvorului pentru a cultiva legume. Atunci izvorul a încetat să mai curgă. Cuviosul Gherontie a înțeles că apa fusese dăruită doar pentru băut, nu pentru îndeletniciri lumești care i-ar fi îndepărtat de rugăciunea contemplativă. Părinții au continuat totuși căutarea apei și, săpând mai jos de chilie, la o distanță de aproximativ 50 de metri, au găsit un izvor adânc. De mai multe secole, viețuitorii chiliei folosesc această apă pentru gătirea mâncării.
