Această icoană făcătoare de minuni se află lângă tronul egumenului din biserica principală a schitului Sfânta Ana. Se consideră că Ea este deosebit de puternică în ajutarea familiilor fără de copii. Aceste cupluri de familie, după spovedanie, citesc rugăciuni către Sfânta Ana. Băieții care se nasc în astfel de familii sunt de obicei numiți – Ioachim, iar fetele – Ana, în cinstea sfinților părinți ai Maicii Domnului.
Schitul Sfintei Ana este cel mai mare schit al Muntelui Athos. Călugărul Gerontius este considerat a fi primul locuitor al acestuia. În 1680, Patriarhul Dionisie al III-lea a construit primul templu principal în cinstea Sfintei Ana, iar în 1686, prin eforturile sale, moaștele Sfintei Ana au fost predate schitului din chilia Sfântului Gheorghe.
Pe Muntele Athos sunt 3 schituri dedicate Maicii Domnului:
- Schitul Nou este dedicat Nașterii Maicii Domnului și se află lângă turnul secolului al XVI-lea, datorită căruia și-a primit prima sa denumire „Schitul Turnului”. Templul principal a fost construit în 1760 cu donații de la credincioșii din Ioannina.
- Schitul Bunei Vestiri a Maicii Domnului a fost construit în partea dreaptă a canionului, la est de Mănăstirea Xenofon, căreia îi aparține. El a fost fondat în 1766 de către părintele duhovnic Sylvester.
- Schitul Adormirii Maicii Domnului (Vogoroditsa), reconstruit în secolul al XIX-lea pe locul vechii mănăstiri Xylourgou. Schitul aparține mănăstirii Sf. Pantelimon.
Sfânta Ana este înfățișată pe icoană ținând în brațe Maica Domnului, iar cu mâna stângă îmbrățișând-o, în mâna dreaptă ține o floare. Pe ambele părți a capului Sfintei Ana se citește inscripția: “Sfânta și Făcătoare de minuni Ana, Maica Fecioarei Maria”. Aureolele celor 2 figuri sunt împodobite cu argint aurit și pietre prețioase. În stânga și în dreapta aureolei Sfintei Ana sunt înfățișate figurile profeților David și Isaia, care țin în mână pergamente cu preziceri scrise pe ele. În colțul din stânga jos al icoanei se află un grup de călugări cu Sf. Petru Athos și Sf. Atanasie, ctitorul Mănăstirii Marii Lavrei. În colțul din dreapta jos, un grup de femei este înfățișat întinzând 3 bebeluși pe pământ, ca o amintire a ajutorului Sfintei Ana în lupta împotriva infertilității. Între aceste două imagini este înscris anul - 1841. Icoana este împodobită cu un număr mare de jertfe de mulțumire, expresie a onorurilor credincioșilor.
Sensul dogmatic al tipului de iconografie a Sfintei Ana care ține în brațe Maica Domnului, constă în rolul principal a acestor sfinte – Întruparea fizică a lui Hristos. Ideea de a o înfățișa pe Maica Domnului ca pe mama lui Hristos este exprimată prin floarea albă pe care o ține în mână. Sensul simbolic al florii, ca fiind pruncul Hristos, poate fi urmărit în troparul canonului, cântat la slujba acatistă.
Imagini similare pot fi găsite: pe frescele din sec. al VII-lea din Santa Maria Antiqua din Roma; în Biblioteca Vaticanului, în biserica Sfântului Ștefan din Kastoria, precum și icoana în mozaic a Mănăstirii Vatoped care datează din sec. XIII-XIV. În toate exemplele de mai sus, însă, nu există nici-o floare în mâna Fecioarei. Pentru prima dată, acest element se găsește pe o frescă din partea de altar a templului Fecioarei din Creta, datând din sec. al XIV-lea.
În sec. al XIX-lea, pe gravuri este înfățișată icoana Sfintei Ana cu Maica Domnului, care înfățișează și schitul Muntelui Athos.
