Femeia este creația lui Dumnezeu. Prin disprețul vostru nu o jigniți pe ea, ci pe Creatorul ei. Oare nu toate i-au fost dăruite de Dumnezeu? Dar să nu slăviți frumusețea trupească și să nu vă lăsați fermecați de ea. Admirația față de una și disprețul față de alta arată un suflet pătimaș. Căutați frumusețea sufletului și urmați în toate Mirelui Bisericii.
Frumusețea trupească, pe lângă mândrie, naște gelozie și adesea chiar bănuieli neîntemeiate. Aduce plăcere? Da, pentru puțină vreme — o lună, două sau poate un an, dar nu mai mult.
Cu timpul, din cauza obișnuinței, frumusețea exterioară nu mai impresionează, însă mândria rămâne. Însă acest lucru nu se întâmplă cu femeia care are frumusețe sufletească. În chip firesc, iubirea și bucuria soțului nu slăbesc, pentru că izvorăsc din frumusețea sufletului, iar nu din cea a trupului.
Așa cum Domnul îngrijește cu dragoste Biserica — adică pe noi toți, pentru că suntem copiii Lui, trup din trupul Lui și os din oasele Lui, lucru bine cunoscut celor ce participă la Sfintele Taine — tot astfel și bărbatul trebuie să aibă grijă cu dragoste de soția sa, pentru că ea a fost creată din el și este parte din ființa lui.
Ioan Gură de Aur spunea următoarele despre acest lucru:
„Vrei ca femeia să ţi se supună aşa cum Biserica i se supune lui Hristos? Poartă-i şi tu ei de grijă, aşa cum Hristos îi poartă de grijă Bisericii.”
„Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.” Prin aceasta Scriptura arată că, după ce părăsește casa părinților săi, bărbatul se unește cu soția sa.
Din unirea tatălui și a mamei se naște copilul, iar astfel toți trei devin una, după cum și noi împreună cu Hristos suntem un singur trup și un singur duh.
Așadar, cu cât vă iubiți mai mult pe voi înșivă, cu atât trebuie să vă iubiți mai mult soția. Nu doar pentru că bărbatul și femeia au aceeași fire, ci și pentru că nu mai sunt două trupuri separate, ci unul singur: bărbatul este capul, iar femeia este corpul.
Ce urmează după nuntă? Oaspeții au plecat și ați rămas singuri cu soția voastră? Ea va lua aminte la toate cele ce îi spuneți. Dar le va primi cu și mai multă deschidere, dacă îi veți arăta dragoste, căci nimic nu îl face pe om să creadă mai mult în cuvintele noastre decât atunci când simte că sunt spuse cu iubire și blândețe.
Și cum îi veți arăta dragostea voastră? Spunându-i, de exemplu:
„Nu am vrut să iau de soție o altă femeie. Pe tine te-am ales pentru bunătatea sufletului, modestia, blândețea și înțelepciunea ta.
Am fost cucerit de frumusețea și puterea sufletului tău. O fecioară înțeleaptă și binecredincioasă valorează cât întreaga lume. De aceea te-am ales, te iubesc și te pun mai presus decât propria mea viață. De aceea mă rog lui Dumnezeu și fac tot ce îmi stă în putere ca să fim împreună atât în această viață, cât și în Împărăția Cerurilor.
Căci viața aceasta este scurtă și trecătoare; dar dacă o trăim plăcând lui Dumnezeu, vom fi împreună cu Hristos în veci, într-o bucurie de nedescris.”
Ce mare mângâiere ne-a dăruit Domnul, după cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur:
Nașterea de copii a devenit cea mai mare mângâiere pentru oameni după ce au devenit muritori. De aceea Dumnezeu, iubitorul de oameni, ca să îndulcească de la început asprimea pedepsei și să înlăture groaza morții, a dăruit nașterea de copii, arătând prin aceasta chipul Învierii.”
