Să știți că lacrimile sunt, de fapt, un obicei. Dacă veți plânge astăzi, apoi veți plânge și mâine, și poimâine, va veni, în cele din urmă, momentul când veți spune: „De ce plâng? Nici eu nu știu.” Dar știți cum dăruiesc lacrimile curățirea lăuntrică? Așa cum spălați o cămașă sau o batistă cu săpun, tot așa lacrimile din timpul rugăciunii vă curăță. Lacrimile duc la curățire, iar curățirea, la rândul ei, aduce lacrimi noi.
Când începeți să plângeți, vă răniți pe voi înșivă, sufletul vostru; căci acestea sunt primele lacrimi, „catartice”, care duc la curățirea interioară.
După ce treapta „catharsisului” este depășită, vin alte lacrimi, care aduc ușurare. Atunci vă vedeți pe voi înșivă frumoși, luminoși, iar aproapele vostru — prietenul, colegul, fratele — vi se arată într-o cu totul altă frumusețe. Desigur, este vorba despre frumusețea sufletească..jpg)
Desigur, există și alte feluri de lacrimi — cum vor fi ale voastre depinde numai de râvna voastră, de puterea lăuntrică și de dorința de a lupta împotriva patimilor păcătoase.
Cultivați în voi lacrimile. Hrăniți-vă cu imagini și gânduri care le trezesc. Eu îmi aduceam aminte de chipul starețului Iosif adormit. Cum m-am închinat trupului său lipsit de suflare, cum a fost slujba înmormântării lui. Mă gândeam că și eu voi sta curând la fel. Mă gândeam că poate Dumnezeu nu mă va primi, nu-mi va dărui iertarea Sa.
Lacrimile se revarsă între compasiune și nepăsare. Ele curăță. Aceste lacrimi sunt lacrimile pocăinței, adică ale cugetării: „Ce va fi dacă voi păcătui? Voi fi cu Hristos sau cu diavolul? Oare voi rămâne veșnic în iad? Ce trebuie să fac?” Și așa mai departe.
Apoi vin lacrimile harului. Aceste lacrimi sunt atât de dulci, încât, atunci când vin la mine, spun:
„Doamne, în cer nu vreau nimic altceva decât să plâng așa.” Aceste lacrimi vin mai târziu.
Lacrimile sunt hrana sufletului. Așa cum trupul, hrănit cu mâncare bună, prinde viață, tot așa prinde viață și sufletul, hrănit cu lacrimi.
Străduiți-vă să vă rugați cu lacrimi. Plânsul în rugăciune devine un obicei. Rugându-vă cu lacrimi, înaintați spiritual. Când lacrimile se opresc, este ca și cum v-ați întoarce înapoi.
