Biserica Ortodoxă nu neagă existența unui fenomen spiritual precum „răul de ochi”. În înțelegerea părinților Bisericii, aceasta nu este doar o superstiție populară, ci o intervenție reală a duhului rău, o lucrare directă a puterilor diavolice. De regulă, răul de ochi își are rădăcinile în patimile distructive - invidia și gelozia. Tocmai datorită naturii demonice a acestui fenomen, rugăciunea specială de vindecare a „deochiului”, trebuie să fie rostită exclusiv de către un slujitor al Bisericii.
Din acest motiv, este esențial să fim atenți la cei care devin purtători ai acestei puteri întunecate. Sarcina noastră nu este doar să constatăm efectul influenței străine, ci să recunoaștem sursa deochiului pentru a putea să-i rezistăm spiritual. Problema principală nu este de ce un anumit om este vulnerabil la „deochi”, ci de unde apar la unii oameni această capacitate distructivă de a „provoca răul de ochi”.
Oare cu toții putem provoca deochiul? Desigur că nu. Atunci ce îi deosebește pe cei care posedă această privire grea? Ce calități specifice le lipsesc sau, mai exact, ce virtuți morale și spirituale fundamentale nu au? Din ce izvor își atrag această energie negativă și grea a „deochiului”?
Părinții Bisericii dau un răspuns clar: deochiul este un efect direct al intrigilor forțelor demonice. În sufletul omului care răspândește deochiul, demonul este nevăzut prezent acolo. Și, oricât de fantastic sau înfricoșător ar părea pentru mintea contemporană, aceasta este realitatea spirituală. Cel care posedă deochiul este, de regulă, profund îndepărtat de sânul mântuitor al Bisericii și de Tainele ei pline de har. Nu-și curăță sufletul prin Taina Spovedaniei și a Sfintei Împărtășanii, nu-și face Semnul Crucii. Fiind în afara porții Bisericii, el se privează conștient de participarea la Taine. Despre astfel de oameni spune foarte exact Sfânta Scriptură:
„Făţărnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis:‘Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine’.”
(Evanghelia după Matei, capitolul 15)
Din păcate, aceasta este o realitate amară. Oricât de greu ne-ar fi să o recunoaștem, îndepărtarea conștientă de drumul Dumnezeiesc, refuzul de a merge la biserică și abținerea spirituală de la comuniunea cu Dumnezeu deschid inevitabil ușile diavolului, aducând în viața omului toate consecințele distrugătoare ale întunericului.
Astfel, este esențial să ne întoarcem privirea spre propriul suflet și să ne cercetăm cu sinceritate: cât de adevărată și profundă este legătura noastră cu Tainele lui Hristos? Trebuie să ne protejăm în mod neîncetat cu cea mai mare și de neînvins armă împotriva lucrărilor diavolești: Sfânta Cruce Dătătoare de Viață.
Probabil, cea mai puternică rugăciune împotriva deochiului, la care creștinul ortodox poate apela pentru protecția sa și a celor apropiați, este cea care cere ajutorul întâiului apostol Petru:
„O, preasfințite apostole Petru, care ți-ai dat sufletul pentru Hristos și cu sângele tău ai adăpat turma Lui! Ascultă rugăciunile și suspinele copiilor Tăi, aduse acum cu inima zdrobită. Poartă-ne neputințele și nu ne lăsa sufletul să se depărteze de Tine. Te rugăm pentru mijlocirea tuturor. Prin rugăciunile Tale, întoarce către cererile noastre fața lui Hristos și învrednicește-ne, împreună cu toți sfinții, de Împărăția Sa cea binecuvântată și Nunta Mielului Său. Amin.”
