Preacuviosul stareț Vasile s-a născut în 1692, probabil în Mică Rusia. Din tinerețe, mișcat de dorința divină, s-a retras în locuri pustii pentru a se comuni cu nevoitorii. În jurul anului 1713, împreună cu alți monahi, a fondat schitul Dologuțu în pădure, la granița dintre Valahia și Moldova, unde a condus timp de 20 de ani. Neavând liniște, a construit un schit în Poiana Mărului, sau Merlopolyan.
În 1733, cu sprijinul prințului Constantin Mavrocordat, a construit o biserică din lemn și chilii, continuând să conducă viața spirituală a schitului Dologuțu. Preacuviosul Vasile a obținut statutul de obște stavropighială pentru schit, ceea ce i-a permis să fie sub jurisdicția directă a Mitropolitului Vlahiei.
Viața în schitul Poiana Mărului a fost organizată conform regulii athonite, iar obștea era cunoscută ca a doua Munte Sfânt. Starețul Vasile a vizitat de multe ori Muntele Athos și l-a tuns pe Preacuviosul Paisie în mica schimă, sfătuindu-l să prefere viața comună pentru dobândirea smereniei și pocăinței.
Monahii schitului s-au ocupat cu traducerea operelor sfinților părinți, cum ar fi Sf. Isaac Sirul și Ioan Scărarul. Preacuviosul Vasile a redactat prefete la lucrările lor, explicând importanța rugăciunii interioare și a trezviei duhovnicești. El sublinia că rugăciunea trebuie să fie sinceră și constantă, ca a văduvei evanghelice.
Starețul Vasile a devenit cunoscut în întreaga țară românească și a fost invitat la Sinodul Bisericesc din 1749 la București, unde credința și învățătura sa spirituală au fost recunoscute de episcopi ca fiind imaculate și perfecte.
Preacuviosul Vasile s-a adormit în Domnul pe 25 aprilie 1767, în Poiana Mărului, unde moaștele sale odihnesc și astăzi într-un loc necunoscut.
