Când împăratul potrivnic lui Dumnezeu Iulian Apostatul a început războiul cu francii, l-a trimis pe comandantul militar Vah, în a cărui oaste slujea viteazul ostaș Varvar, creștin în taină. În lupta cu francii, Varvar, nădăjduind în ajutorul Domnului, a biruit un luptător puternic și astfel i-a încurajat pe romani spre victorie. Pentru aceasta, a fost cinstit cu rangul de comite.
După biruință, voievodul Vah a dorit să aducă jertfe idolilor și l-a chemat pe Varvar, însă sfântul, mărturisindu-și credința, a refuzat. Vah a înștiințat pe împărat, care a poruncit să fie chinuit Varvar. Sfântul, rugându-se, a fost vindecat de un înger, fapt care a dus la convertirea lui Vah și a doi ostași la Hristos. Pentru aceasta, ei au fost tăiați cu sabia.
Varvar a fost supus la multe chinuri: a fost legat de o roată și ars cu foc, dar a rămas nevătămat. Apoi a fost aruncat într-un cuptor, unde a stat șapte zile fără să pătimească. După aceea, a fost aruncat într-o temniță cu șerpi veninoși, însă a rămas nevătămat. Chinuitorul, nevrând să recunoască puterea lui Hristos, a poruncit să fie aruncat într-un taur de aramă, dar nici acolo sfântul nu a suferit vătămare.
În cele din urmă, lui Varvar i s-a tăiat capul și astfel și-a săvârșit nevoința pentru Hristos. Trupul său a fost îngropat de evlaviosul episcop Filichie în cetatea Methone din Peloponez, spre slava lui Hristos Dumnezeu.
