Cei Trei Sute de Mucenici georgieni, cunoscuți ca mucenicii lazi, Papati sau Dudikvati, sunt sfinți ai Bisericii Ortodoxe Georgiene, care au pătimit pentru credință în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în provincia istorică Chaneti (Lazeti, Lazistan), pe teritoriul actualelor provincii turcești Artvin, Rize și Trabzon.
În secolul al XVII-lea, Chaneti, teritoriu etnic georgian, se afla sub stăpânirea Imperiului Otoman. Lazii, unul dintre popoarele georgiene, mărturiseau Ortodoxia, însă se confruntau cu presiuni sistematice din partea autorităților otomane, care urmăreau islamizarea regiunii.
Potrivit tradițiilor, la mijlocul sau în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, autoritățile otomane au organizat represiuni împotriva creștinilor din Chaneti. Lazii, printre care mireni, preoți și monahi ai unei mănăstiri din apropiere, au fost puși în fața unei alegeri: să primească Islamul sau să moară. Trei sute de oameni, însuflețiți de credință, au refuzat să se lepede de Hristos. Execuția lor a fost crudă: mucenicii au fost decapitați, trupurile le-au fost aruncate în mare, iar capetele le-au fost înfipte în pari și expuse în sate pentru a-i înspăimânta pe ceilalți creștini.
Muntele Dudikvati a devenit, probabil, locul execuției în masă a mirenilor, iar Papati — locul morții clericilor și monahilor. Denumirile munților Dudikvati și Papati, aflați lângă satul Esenkıyı (Abuisla), constituie o mărturie esențială a tragediei. Cuvântul laz „Dudikvati” se traduce prin „tăierea capului”, ceea ce corespunde descrierii execuției. „Papati” indică moartea clerului, deoarece „papa” în limba lază înseamnă preot sau monah. Aceste toponime, păstrate până în secolul al XX-lea, confirmă localizarea evenimentelor și importanța lor pentru comunitatea creștină locală.
Această nevoință mucenicească este inclusă în calendarul ortodox ca exemplu de credincioșie față de Hristos în vreme de prigoană.
