Episcop
În vremea nelegiuitului împărat roman Dioclețian a avut loc o prigoană cumplită împotriva creștinilor. Ighemonul Filomarh, adunând pe preoții idolilor, a poruncit să se aducă jertfe zeilor, însă poporul care mărturisea pe Hristos a refuzat. Mulți creștini au primit moarte mucenicească. Ighemonul a aflat despre Sfântul episcop Athenogen, care trăia în satul Pidahfon, și a trimis ostași să-l prindă. Sfântul Athenogen, negăsindu-și ucenicii în mănăstire, a venit în Sevastia, unde a fost prins și aruncat în temniță.
A doua zi, ighemonul a poruncit să se aducă jertfe zeilor, amenințând cu chinuri. Athenogen a răspuns că mucenicii nu au pierit, ci se bucură în ceruri. Mâniindu-se, ighemonul a poruncit să fie chinuiți cu cruzime cei zece ucenici ai sfântului, care, în ciuda suferințelor, nu s-au lepădat de Hristos. Toți au fost tăiați cu sabia, după care ighemonul s-a întors spre Athenogen, batjocorind pe Dumnezeul lui.
Sfântul, fiind supus la chinuri, slăvea pe Dumnezeu și se ruga pentru ajutor. Auzind un glas Dumnezeiesc, s-a bucurat și l-a rugat pe ighemon să-l ducă la mănăstire pentru a-și primi moartea. Pe drum a întâlnit un cerb pe care îl hrănise și l-a binecuvântat. Ajuns la mănăstire, Athenogen s-a rugat pentru sufletul său și pentru ucenicii săi și, auzind un glas din cer, a primit cu bucurie moartea mucenicească.
Trupul sfântului a fost îngropat, iar credincioșii se adunau în fiecare an, în ziua adormirii sale, pentru a-i sărbători pomenirea. O minune deosebită s-a petrecut: cerbul a venit la sărbătoare cu puiul său, care era adus ca jertfă în cinstea sfântului mucenic și a ucenicilor lui, spre slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.
