În vremea domniei nelegiuitului împărat Liciniu s-a dezlănțuit o prigoană cumplită împotriva creștinilor. În cetatea Sevastia din Armenia, comandantul militar Agricolai îi constrângea pe creștini să aducă jertfe idolilor. În oastea sa se aflau patruzeci de ostași care credeau în Hristos. Când credința lor a fost descoperită, voievodul i-a chemat înaintea sa și le-a poruncit să aducă jertfe zeilor, amenințându-i cu chinuri dacă nu se vor supune. Sfinții ostași au răspuns că preferă să pătimească pentru Hristos decât să se lepede de El.
Agricolai i-a aruncat în temniță, unde sfinții se rugau și cântau psalmi. A doua zi, voievodul i-a chemat din nou înaintea sa și a încercat să-i convingă să aducă jertfe zeilor, însă sfinții ostași au rămas neclintiți în credința lor. Au fost supuși la diferite chinuri, dar nu s-au lepădat de Hristos. Unul dintre ostași, nemaiputând îndura suferința, a alergat spre baia încălzită, însă a căzut mort chiar în clipa în care a intrat în ea.
Sfinții ostași care au rămas statornici în credință se rugau lui Dumnezeu. În cea de-a treia noapte, au fost învăluiți de o lumină cerească și au auzit glasul Domnului, care îi întărea în pătimirea lor. Străjerul temniței, văzând lumina și minunea, a crezut în Hristos și s-a alăturat mucenicilor.
Sfinții au fost siliți să stea în apa înghețată, însă, în ciuda gerului năprasnic, au rămas neclintiți. Văzând aceasta, judecătorii nelegiuiți au poruncit să li se zdrobească fluierele picioarelor. Astfel, cei patruzeci de mucenici, după ce au îndurat chinuri cumplite, și-au încredințat sufletele lui Dumnezeu. Unul dintre ei, care mai era încă în viață, a trecut și el la Domnul puțin mai târziu.
Trupurile sfinților au fost arse, însă oasele lor au rămas neatinse de foc și au fost aruncate în râu. După trei zile, sfinții i s-au arătat în vedenie episcopului Petru și i-au poruncit să le adune osemintele. Episcopul le-a strâns cu evlavie și le-a așezat într-un loc de cinste. Sfântul Chirion și ceilalți mucenici au rămas pildă de credință și statornicie, iar amintirea nevoinței lor întărește și astăzi pe cei credincioși.
Pomenirea Sfinților Patruzeci de Mucenici se săvârșește la 9 martie. Ei au pătimit în anul 320, în vremea împăratului Liciniu, însă adevăratul Împărat era deja Domnul nostru Iisus Hristos.
