Sfântul Cuvios Mucenic Ștefan cel Nou s-a născut în anul 715, la Constantinopol, într-o familie creștină evlavioasă. Părinții săi, care se rugaseră îndelung lui Dumnezeu să le dăruiască un fiu, l-au închinat Domnului încă din copilărie în Biserica Maicii Domnului din Vlaherne. În acea vreme, împăratul Leon al III-lea Isaurul a început prigoana împotriva sfintelor icoane. Părinții sfântului s-au retras din Constantinopol în Bitinia și l-au încredințat spre ascultare fericitului Ioan. Acolo, Ștefan a petrecut mai bine de cincisprezece ani, învățând viața monahală și nevoințele duhovnicești. După moartea povățuitorului său, el și-a continuat nevoința în peștera acestuia. Curând, în jurul lui s-a format o comunitate monahală, iar Ștefan a devenit egumenul noii mănăstiri.
Mai târziu, împăratul Constantin al V-lea Copronim, un și mai aprig prigonitor al dreptei credințe, a convocat un sinod iconoclast la care sfintele icoane au fost declarate idoli. Datorită vieții sale curate și minunilor pe care le săvârșea, Sfântul Ștefan a devenit cunoscut în întreaga capitală.
Împăratul a încercat să-l atragă de partea sa, însă fără succes. Neputând să-l convingă, l-a supus unor acuzații mincinoase, învinuindu-l pe nedrept de conviețuire cu o monahie. Cum acuzațiile nu au putut fi dovedite, sfântul a fost întemnițat, iar mănăstirea sa a fost devastată. În închisoare, Ștefan a rămas neclintit în apărarea credinței ortodoxe și a respins argumentele ereticilor. Mai târziu, împăratul a poruncit exilarea lui pe o insulă, unde sfântul și-a continuat nevoințele ascetice. Vestea despre sfințenia sa s-a răspândit în întregul imperiu, întărind credința multor oameni.
Ulterior, a fost mutat într-o temniță de pe insula Faros, unde a petrecut unsprezece luni. Acolo îi mângâia pe ceilalți întemnițați, îi întărea în credință și se ruga neîncetat. Aflând că în jurul lui se formase o adevărată comunitate monahală chiar în închisoare, împăratul a trimis slujitori pentru a-l ucide. Însă aceștia, văzând chipul său luminat și plin de har, au căzut la picioarele lui și i-au cerut iertare. Când împăratul a aflat cele întâmplate, l-a acuzat pe sfânt de complot și a poruncit executarea lui. Sfântul Ștefan a fost prins și aruncat într-o groapă unde erau îngropați criminalii. În dimineața următoare, deasupra Muntelui Auxențiu s-a arătat un nor de foc, iar asupra capitalei s-a abătut o furtună puternică, pe care mulți au văzut-o ca pe un semn al mâniei Dumnezeiești pentru uciderea sfântului mucenic.
