Cuviosul Ștefan s-a născut în Constantinopol într-o familie evlavioasă. Mama sa, Teofania, a ținut posturi stricte în timpul sarcinii, fapt considerat un semn al viitoarei sale sfințenii. Pe pieptul pruncului a apărut chipul unei cruci, prevestind viața sa bineplăcută lui Dumnezeu. Încă din copilărie a dat dovadă de înfrânare, refuzând laptele mamei după ce aceasta mânca pe săturate.
După ce a primit Sfântul Botez și a ajuns la vârsta copilăriei, Ștefan s-a arătat un elev sârguincios și iubitor de învățătură. După moartea tatălui său, a primit tunderea în monahism și a început o viață de nevoință în biserica Sfântului Apostol Petru. Acolo s-a învrednicit de vedenii ale lui Hristos și ale Sfântului Sfințit Mucenic Antipa, care l-au întărit în nevoințele rugăciunii și ale postului.
Timp de doisprezece ani a viețuit într-o peșteră săpată pentru morminte, supunându-se unor aspre nevoințe ascetice, care i-au slăbit puternic trupul. Primind marele și îngerescul chip al schimei, și-a continuat viața de nevoitor, hrănindu-se doar cu legume și apă în zilele de sărbătoare.
Cuviosul Ștefan a petrecut cincizeci de ani în aspră nevoință și neîncetată slujire a lui Dumnezeu. A trecut la Domnul în al șaptezeci și treilea an al vieții sale, încredințându-și sufletul lui Dumnezeu.
