Presbiter
Sfințitul Mucenic Simeon Antonovici Koniuhov s-a născut în anul 1852, într-o familie de psalt. În 1877 a fost hirotonit preot și numit să slujească la biserica Sfântului Ștefan din satul Nii, uezdul Solikamsk. În 1916 a fost transferat la biserica de rit comun (единоверческая) „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din satul Vorobîi, uezdul Ohansk.
La 9 octombrie 1918, păstorul în vârstă de 66 de ani a fost arestat și dus la CEKA din Ohansk. Părintele Simeon a fost acuzat deoarece asupra lui au fost găsite scrisori circulare ale protopopului (blagocinîi) — părintele Petr Viatkin (ambele datate 2 aprilie 1918). În una dintre ele protopopul cere să se întocmească un protest cu privire la confiscarea de către noua putere a școlii eparhiale, iar în cealaltă cere să se comunice conducerii eparhiale „toate cazurile de violență, ocupare, profanare a bisericilor, mănăstirilor, clerului, sfintelor odoare, cu atât mai mult cazurile de vărsare de sânge, de ucidere din motive religioase în localități”.
Părintele Simeon a fost condamnat la moarte și împușcat de soldați ai Armatei Roșii după torturi și batjocuri cumplite.
Fiul noului mucenic, preotul Petr Koniuhov, care în 1918 slujea în biserica satului vecin Govîrino și a fost arestat în 1927, a dat la anchetă următoarea mărturie: „Tatăl meu, în luna octombrie 1918, a fost împușcat de soldați ai Armatei Roșii, deoarece fusese afișat un blestem împotriva bolșevicilor, alcătuit de episcopul Andronik și anunțat la pridvor, pe uși”.
Sfințitul Mucenic Simeon Koniuhov a fost trecut în rândul sfinților, în ceata Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei, în august 2000, la Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse.
