Viața
Preacuviosul Părintele nostru Sava s-a născut, a primit educație și a luat chipul monahal în țări străine. Nu se știe din ce țară era; se cunoaște doar că nu s-a născut în pământul rusesc, ci, ca străin, a venit în orașul Pskov, la mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, numită Sniatogorska. Primit de egumen, el s-a nevoit cu bărbăție în nevoințele monahale și, pentru viața sa virtuoasă, a dobândit de la toți laudă și slavă. Dar, nevrând slavă de la oameni, s-a mutat la râul Tolva, în mănăstirea marelui Eufrosin. Cuviosul Eufrosin l-a primit și i-a încredințat ascultarea de slujitor al mănăstirii. Monahul Sava împlinea această ascultare cu râvnă și smerenie. După puțină vreme, cerând binecuvântare de la marele Eufrosin, s-a retras în pustie, aflată la o depărtare de cincisprezece popriști de mănăstirea lui Eufrosin, lângă lacul numit Crîpeț, și s-a așezat acolo într-un loc cu totul pustiu. Nu puține ispite de la demoni a îndurat aici Cuviosul Sava. În scurt timp, a zidit în locul nevoințelor sale o biserică în cinstea Sfântului Ioan Teologul, a întemeiat chilii și o mănăstire, după care s-a adunat la el un număr însemnat de frați.
Vestea despre viața lui virtuoasă s-a răspândit repede pretutindeni, iar despre el a aflat și cneazul Pskovului, Iaroslav Vasilievici. Cneazul avea mare evlavie față de cuvios. El a făcut danii însemnate pentru întemeierea mănăstirii, a dăruit pământuri și lacuri pentru hrana fraților și venea adesea el însuși la mănăstire pentru a primi binecuvântare de la cuvios. Odată a venit la mănăstire împreună cu cneaghina, soția sa. Cuviosul Sava l-a întâmpinat cu mare cinste, însă nu i-a îngăduit cneaghinei să intre în mănăstire, ci a binecuvântat-o la poartă și acolo i-a dăruit vindecare, deoarece era bolnavă.
Cuviosul Sava a viețuit mulți ani și, în anul 1495, la 30 august, a trecut la Domnul. Moaștele sale au fost descoperite în anul 1554, în urma unei arătări a cuviosului către ieromonahul Isaia, din mănăstirea întemeiată de el, și până astăzi dăruie multe vindecări celor ce vin cu credință la ele, spre slava lui Hristos Dumnezeu, Căruia I se cuvine slava acum, pururea și în vecii vecilor. Amin.
