Cuvios
Nichita din Medikion (sau Nichita Mărturisitorul; cca. 760, Bitinia — 3 aprilie 824, Insulele Prinților) a fost un sfânt creștin, cinstit ca mărturisitor și egumen al Mănăstirii Medikion. Născut într-o familie evlavioasă, a crescut în mediul bisericesc și din tinerețe a intrat în mănăstire, unde s-a remarcat prin viață austeră și devotată. În 790 a fost hirotonit ieromonah și mai târziu a devenit stareț, obștea ajungând la o sută de călugări sub conducerea sa.
Sfântul a fost înzestrat cu darul facerii de minuni: prin rugăciunile sale se vindecau bolnavi și cei posedați. În timpul persecuțiilor iconoclaste sub împăratul Leon Armeanul, Nichita a apărat cu tărie cinstirea icoanelor, pentru care a fost întemnițat și exilat. După o scurtă slăbiciune, s-a pocăit și a condamnat din nou erezia, răbdând noi întemnițări, unde a întărit credincioșii și a făcut minuni.
După eliberare s-a retras pe una dintre insulele de lângă Constantinopol. A murit acolo la 3 aprilie 824, în timpul domniei împăratului Mihail al II-lea, iar trupul său a fost dus cu cinste la Mănăstirea Medikion.
