Arhiepiscop
Sfântul Petru, Arhiepiscopul Alexandriei, a fost crescut și educat de fericitul Toma și a ajuns arhiepiscop în vremea persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de împărații romani Dioclețian și Maximian. El îi întărea pe credincioși în dreapta credință și îi încuraja să rămână statornici în mărturisirea lui Hristos, îndrumându-i pe mulți spre cununa muceniciei. Izgonit pentru credința sa, Sfântul Petru a continuat să poarte grijă de turma sa duhovnicească, chiar și din Tir și Palestina, unde se afla în exil. Se ruga neîncetat pentru credincioși și, după întoarcerea sa la Alexandria, îi cerceta și îi sprijinea pe cei întemnițați pentru Hristos, între care se aflau numeroși preoți și clerici. El se bucura văzând răbdarea și curajul lor în suferințe.
În acea vreme și-a făcut apariția ereticul Arie, care hulea dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos. Sfântul Petru s-a ridicat împotriva învățăturii sale greșite și l-a exclus din comuniunea Bisericii. În ciuda persecuțiilor, numărul creștinilor continua să crească, iar mulți oameni se converteau la Hristos. Aflând despre răspândirea creștinismului, împăratul Maximian a trimis un tribun împreună cu soldați pentru a-l aresta pe Sfântul Petru. Când poporul a aflat despre arestarea ierarhului său, s-a ridicat în apărarea lui. Văzând agitația mulțimii, tribunul a hotărât să-l închidă temporar în temniță.
După ce a primit ordinul imperial de a-l executa, tribunul a încercat să împlinească sentința în ascuns, însă credincioșii vegheau și nu îngăduiau acest lucru. Între timp, Arie a venit la sfânt cu o falsă mărturisire de pocăință, însă Sfântul Petru i-a cunoscut viclenia și l-a respins. Tot atunci a prorocit că după el scaunul arhiepiscopal va fi ocupat mai întâi de Ahila, iar apoi de Alexandru. Dorind să evite vărsarea de sânge și tulburarea poporului, Sfântul Petru a hotărât să se predea de bunăvoie călăilor și a ieșit în taină din închisoare.
Tribunul și soldații l-au dus la locul execuției, unde a primit moarte mucenicească prin tăierea capului cu sabia. În noaptea aceea, o monahie zăvorâtă a auzit un glas din cer vestind că Petru este ultimul dintre marii mucenici ai Alexandriei. Dimineața, aflând despre moartea lui, credincioșii au venit cu lacrimi la trupul său și l-au înmormântat cu mare cinste. Sfântul Petru, care în timpul vieții nu voise niciodată să se așeze pe tronul arhieresc din smerenie, a fost așezat pe acesta după moartea sa. Toți cei de față strigau cu evlavie: „Roagă-te pentru noi, sfinte plăcut al lui Dumnezeu!”
