Arhidiacon
Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan era cel mai în vârstă dintre cei șapte diaconi hirotoniți chiar de către apostoli, de aceea este numit arhidiacon. El a fost primul mucenic al creștinilor și a pătimit pentru Hristos la vârsta de aproximativ treizeci de ani. După cuvintele lui Asterie, el a fost „începutul mucenicilor, învățătorul pătimirilor pentru Hristos, temelia bunei mărturisiri”, căci înainte de Ștefan nimeni nu își vărsase sângele pentru Evanghelie.
Fiind plin de Duhul Sfânt, Sfântul Ștefan propovăduia cu îndrăzneală și putere învățătura creștină și îi biruia în dispute pe învățătorii iudei ai Legii. Pentru aceasta, iudeii l-au calomniat, spunând că hulește pe Dumnezeu și pe Moise. Cu această acuzație, Sfântul Ștefan a fost adus înaintea sinedriului și a arhiereului. El a rostit o cuvântare aprinsă, în care a expus istoria poporului evreu și i-a mustrat cu îndrăzneală pe iudei pentru prigonirea prorocilor și pentru uciderea lui Mesia cel așteptat de ei, Iisus Hristos. În timpul cuvântării, Sfântul Ștefan a văzut deodată cerul deschis și pe Iisus Hristos în slavă, stând de-a dreapta lui Dumnezeu, și a vestit aceasta cu glas tare. Atunci iudeii, astupându-și urechile, s-au repezit asupra lui, l-au scos afară din cetate și l-au ucis cu pietre, iar sfântul mucenic se ruga pentru ucigașii săi. Departe, pe un loc înalt, stătea Maica Domnului împreună cu sfântul apostol Ioan Teologul, rugându-se cu stăruință pentru mucenic. Înainte de moarte, Ștefan a rostit: „Doamne Iisuse, primește duhul meu; Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”, și apoi și-a încredințat cu bucurie sufletul curat lui Hristos. Trupul sfântului întâi mucenic Ștefan, lăsat spre a fi mâncat de fiare, a fost luat în taină de vestitul învățător iudeu Gamaliel, împreună cu fiul său Aviv, și îngropat pe moșia sa. Mai târziu, amândoi au crezut în Hristos și au primit Sfântul Botez.
