Scaunul episcopal al Sfântului Patrichie era în Prusa, în Bitinia. El a început să-i mustre deschis pe păgâni și să propovăduiască credința lui Hristos, fapt care a adus pe mulți la credința adevărată. Pentru aceasta, sfântul a fost prins împreună cu trei presbiteri — Acachie, Menandru și Polien — și adus la judecată înaintea ighemonului Iuliu, care a poruncit să fie duși la izvoarele cele calde. Iuliu, aducând jertfe zeilor săi, i-a cerut Sfântului Patrichie să se închine lui Asclepie, dar sfântul a răspuns că adevărata putere vine de la Dumnezeu, Creatorul tuturor. El a arătat că apele calde provin din focul cel de sub pământ, rânduit spre pedepsirea necredincioșilor, și că Hristos este Creatorul tuturor. Ighemonul, neprimind cuvântul sfântului, a poruncit să fie aruncat în apele clocotitoare, dar sfântul a rămas nevătămat, slăvind pe Hristos.
Cuprins de mânie, ighemonul a poruncit să fie tăiat capul sfântului și al presbiterilor săi. Înainte de moarte, sfântul a înălțat rugăciune către Dumnezeu, cerând ajutor și mărturisind credința. Astfel a primit moarte mucenicească împreună cu Acachie, Menandru și Polien la 19 mai, dobândind cununa slavei de la Hristos.
