Mucenicul Nicolae s-a născut la 25 noiembrie 1881, în ținutul Ovruci, gubernia Volînia, în familia funcționarului Gheorghe Varjanski. Din tinerețe a fost atras de Ortodoxie și a intrat la Seminarul Teologic, iar apoi la Academia Teologică din Moscova, pe care a absolvit-o în anul 1907, obținând titlul de candidat în teologie. În anul 1907, Nicolae s-a căsătorit cu Zinaida, fiica protoiereului Neofit Liubimov, iar activitatea lor de propovăduire a cuvântului lui Hristos a fost încununată cu cununa muceniciei.
În anul 1908, a fost numit în funcția de asistent al misionarului pentru combaterea sectelor, iar apoi misionar eparhial al Moscovei. Nicolae Iurievici a luptat împotriva beției, înființând Societatea de Sobrietate „Varnavinski”, unde ținea prelegeri, invitând profesori renumiți.
A scris și a publicat aproximativ patruzeci de cărți și broșuri, printre care „Mărturisirea cea bună. Catehism ortodox pentru combaterea sectelor”, apărută în anul 1910. Cartea s-a bucurat rapid de o largă răspândire, iar în anul 1912 a apărut cea de-a doua ediție.
După Revoluția din Februarie, activitatea sa de luminare și educare a devenit mai dificilă. La 24 aprilie 1917, a fost arestat în timpul unei prelegeri susținute în cadrul Societății de Sobrietate „Varnavinski”. În anul 1918, Nicolae Iurievici a fost condamnat la moarte prin împușcare, iar la 31 mai a fost închis în închisoarea Butîrskaia. A fost împușcat și îngropat pe un teren pustiu aflat dincolo de gardul Cimitirului Kalitnikovskoe din Moscova.
