Sfântul Meletie a fost episcop al Sebastei în Armenia, iar mai târziu a fost ales arhiepiscop al Antiohiei. Alegerea sa a avut loc după expulzarea episcopului arian Evdoxiu, care dorea să ocupe tronul din Constantinopol. Meletie a fost ales la un sinod unde majoritatea celor prezenți erau arieni, sperând că va susține învățătura lor. La sosirea sa în Antiohia, a fost întâmpinat de preoți și cetățeni dornici să-l vadă. Sfântul Meletie a început să învețe poporul despre viața virtuoasă și credința ortodoxă, devenind diacon al marelui Vasile. A mărturisit deschis ortodoxia, ceea ce a provocat furia arienilor, iar el a fost expulzat din biserică. Sfântul Meletie a fost exilat în Armenia, iar în locul său a fost numit Evzoi, un urmaș al lui Arie.
Sfântul Eusebiu, episcopul Samasatei, s-a întristat de răsturnarea lui Meletie și nu a dat o scrisoare de numire arienilor. După moartea împăratului Constantius, Iulian Apostatul a eliberat exilații, iar Meletie s-a întors în Antiohia, dar biserica era împărțită în melitieni și pavlini. Sfântul Meletie a căutat să unească comunitățile împărțite, dar a fost din nou exilat de Iulian, care a persecutat creștinii. După moartea lui Iulian, sfântul Meletie a devenit din nou arhiepiscop sub împăratul Iovian, care a susținut ortodoxia.
La un sinod local în Antiohia, arienii au mărturisit consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl, dar aceasta a fost nesinceră. Sub împăratul Valens, sfântul Meletie a fost din nou exilat, dar sub împăratul Gracian s-a întors pe tronul său. A continuat să aibă grijă de turma sa și a căutat unitatea. Sfântul Meletie era cunoscut pentru înțelepciunea și virtutea sa, iar mulți sfinți, precum Ioan Gură de Aur, au fost ucenicii săi. A trecut la cele veșnice în 381, în timpul celui de-al II-lea Sinod Ecumenic, iar moaștele sale au fost transferate în Antiohia, unde au fost îngropate cu cinste.
