Cuvioasele Marina și Chira, surori de sânge, au trăit în secolul al IV-lea. S-au născut într-o familie bogată și de neam ales din cetatea Veria (astăzi Alep, Siria).
Încă din tinerețe, dorind să-și închine viața slujirii lui Dumnezeu, cele două surori au părăsit casa părintească și s-au retras în afara cetății. Pe un mic teren, împrejmuit din toate părțile cu un zid de piatră, au viețuit sub cerul liber, hrănindu-se doar cu alimentele pe care oamenii milostivi le aduceau și le lăsau lângă zid. Păstrând un post foarte aspru, ele gustau hrană numai o dată la patruzeci de zile. Purtând grele lanțuri ascetice, Marina și Chira și-au împlinit nevoința rugăciunii. După un timp, li s-au alăturat și fostele lor slujnice. Părinte duhovnicesc le-a fost Fericitul Teodoret, episcopul Cirului.
Timp de patruzeci de ani, cuvioasele și-au părăsit locul de nevoință doar de două ori: o dată pentru a merge în pelerinaj la Ierusalim și a se închina Sfântului Mormânt al Domnului, iar a doua oară în Isauria, la sfintele moaște ale întâiei mucenițe și întocmai cu apostolii, Sfânta Tecla.
Cuvioasele Marina și Chira au trecut la Domnul în jurul anului 450.
