Sfânta Macrina s-a născut în Capadocia, în vremea împăratului Constantin cel Mare. Părinții ei, Vasile și Emilia, au crescut zece copii, dintre care ea era cea mai mare. Prin descoperire Dumnezeiască i s-a dat numele Tecla, însă mai târziu a fost numită Macrina, după numele bunicii sale. Din copilărie a fost crescută în evlavie, studiind Sfintele Scripturi și ferindu-se de distracțiile lumești.
Când a împlinit doisprezece ani, era atât de frumoasă încât mulți tineri de neam ales doreau să o ia de soție. Însă, după moartea tânărului cu care fusese logodită, ea a hotărât să-și păstreze fecioria și să se dăruiască lui Dumnezeu. Macrina avea grijă de mama sa și de frații și surorile sale, în mod deosebit de fratele mai mic, Petru, pe care ea însăși l-a învățat să citească.
Ea i-a îndemnat pe frații ei, între care și pe Sfântul Vasile cel Mare, să îmbrățișeze viața monahală. La sfatul ei, și mama lor, precum și surorile, au primit chipul monahicesc. Trăiau în smerenie și dragoste, asemănându-se cu îngerii prin viața lor de nevoință și post.
Apropiindu-se de sfârșitul vieții, ea a îngrijit-o pe mama sa, iar când aceasta a trecut la Domnul, i-a dat binecuvântarea sa. După moartea mamei, Macrina a suferit mult și pentru moartea fratelui ei Vasile, care era arhiepiscop al Cezareei. Curând după aceea, și ea s-a mutat la Domnul, lăsând în urmă multe fapte bune și minuni.
Înainte de moarte, s-a rugat pentru sufletul său, cerând lui Dumnezeu iertarea păcatelor și primirea sufletului ei în Împărăția Cerurilor. După adormirea ei, trupul i-a fost îngropat cu cinste lângă moaștele mamei sale. Sfântul Grigore de Nyssa, fratele ei, a scris despre viața și minunile ei, între care și vindecarea unei fete oarbe.
