Patriarh
A primit tronul patriarhiei Ierusalimului în vremea binecredinciosului împărat Teodosie cel Tânăr. În timpul păstoririi sale, în Palestina se nevoiau sfinți părinți precum Eftimie, Teodosie și Gherasim de la Iordan. În acea perioadă a apărut erezia nestoriană, care a fost condamnată la al treilea Sinod Ecumenic de la Efes, unde Iuvenalie l-a anatemizat pe Nestorie și învățătura lui. După moartea lui Teodosie, în vremea împăratului Marcian, a apărut o nouă erezie – cea eutihiană – care a fost osândită la al patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon, unde Iuvenalie s-a arătat apărător al dreptei credințe. Întorcându-se în Palestina, s-a confruntat cu ereticul Teodosie, care tulbura Biserica și l-a înlăturat pe Iuvenalie din scaun, ocupându-i locul. Teodosie îi prigonea pe dreptcredincioși, alunga episcopii și îi supunea la chinuri.
Sfinții părinți ai Palestinei se ascundeau în pustii, rugându-se pentru încetarea prigoanei. Diaconul Atanasie, văzându-l pe eretic pe tronul patriarhal, l-a mustrat, iar pentru aceasta a fost prins și ucis. Voievodul Dorotei, aflând cele petrecute, s-a întors la Ierusalim, însă nu a putut intra în cetate din cauza împotrivirii ereticilor. Teodosie a rămas pe tron douăzeci de luni, până când s-a dat poruncă să fie prins; atunci a fugit pe ascuns în Muntele Sinai.
Iuvenalie, primind sprijinul împăratului, s-a întors la Ierusalim și a restabilit pacea în Biserică. Împărăteasa Eudochia, care se îndoia de credință, a primit sfat de la Cuviosul Simeon Stâlpnicul și s-a împăcat cu Iuvenalie, fapt ce a dus la întoarcerea multora la dreapta credință. Sfântul Iuvenalie și-a petrecut restul vieții în pace, împodobind Biserica prin slujirea sa. El a răspuns și întrebărilor împăraților despre trupul Maicii Domnului și le-a trimis giulgiurile ei. A trecut la Domnul după ce a slujit treizeci și opt de ani în această treaptă și stă înaintea tronului Domnului nostru Iisus Hristos.
