Sfinții Sfințiți Mucenici Ipolit, Censorin, Savin și Hrisia au pătimit în vremea împăratului Claudiu al II-lea, când ighemonul era Ulpiu Romanul.
Censorin, care mărturisea cu îndrăzneală pe Hristos, a fost aruncat în temniță. Acolo a săvârșit multe minuni, fapt care a dus la convertirea a douăzeci de soldați. Pentru credința lor în Hristos, aceștia au fost condamnați la moarte. În aceeași perioadă a fost adusă la judecată și fecioara Hrisia. Ea s-a mărturisit creștină cu mult curaj și a fost supusă la chinuri grele. După cumplite torturi, a fost înecată în mare.
Împreună cu Sfânta Hrisia au pătimit și: Filiclu, Maxim, Herculin, Venerie, Stirachin, Mina, Comod, Ermie, Maur, Eusebiu, Rustic, Monagrie, Amandin, Olimp, Cipru, Teodor, Tribun, preotul Maxim, diaconul Arhelau și episcopul Chirin.
Fericitul Savin a îndurat și el chinuri cumplite: a fost lovit cu un ciocan greu, apoi a fost spânzurat de un copac și ars cu foc.
Sfântul Ipolit, episcopul Ostiei, portul Romei de la gura de vărsare a Tibrului, aflând despre pătimirea mucenicilor, s-a înfățișat înaintea judecății, în ciuda vârstei sale înaintate, și l-a mustrat pe chinuitor pentru cruzimea sa, numindu-l vărsător de sânge. Mâniat, judecătorul a poruncit ca sfântul episcop să fie supus la chinuri. După îndelungate torturi, l-au legat de mâini și de picioare și l-au aruncat în mare. Moaștele sale se află la Roma, în biserica Sfântului Mucenic Laurențiu și a Papei Damasus.
