În vremea prigoanelor împotriva creștinilor, evlavioasa văduvă Iuliana se ascundea de prigonitori împreună cu cei doi copii ai săi, Ioan și Timistia. Ea îi învăța neîncetat rugăciunile și citirea Sfintelor Scripturi. Din când în când, tânărul Ioan vizita în taină o mănăstire din apropiere, punându-și viața în primejdie.
Într-o zi, i-a ieșit în cale un om evlavios, care l-a sfătuit să caute un loc mai retras pentru rugăciune. Întorcându-se acasă, Ioan i-a spus mamei sale că merge la un om binecredincios. Crezând că se va întoarce curând, mama l-a lăsat să plece. Ioan s-a dus la pustnicul Farmutie, iar după ce a primit binecuvântarea acestuia, s-a retras în pustie.
Tânărul nevoitor a găsit o fântână adâncă și părăsită, plină de șerpi, scorpioni și alte târâtoare. După ce s-a rugat, s-a aruncat în ea, însă, fiind sprijinit în chip minunat de un înger, a rămas nevătămat. Pe fundul fântânii a petrecut patruzeci de zile în rugăciune, cu mâinile încrucișate în chipul crucii, fără hrană și fără somn, până când șerpii au părăsit fântâna.
Într-o zi, îngerul care îi aducea hrană pustnicului Farmutie a adus pâine și Sfântului Ioan. Totuși, îngerul nu i-a dat-o direct, pentru ca tânărul nevoitor să nu cadă în mândrie. Din acel moment, Sfântul Ioan a primit hrana cerească prin mijlocirea lui Farmutie.
Tânărul nevoitor a avut de înfruntat multe ispite din partea diavolului. Demonii luau chipul mamei, al surorii, al rudelor și al cunoscuților săi, încercând să-i înmoaie inima și să-l facă să-și părăsească nevoința. Pe rând, veneau la marginea fântânii plângând și îl rugau pe Cuviosul Ioan să iasă la ei. În tot acest timp, sfântul nu și-a încetat rugăciunea, iar după ce a terminat-o, a rostit: „Depărtați-vă de la mine!”, și demonii au pierit îndată.
Până la fericita sa adormire, care a avut loc în secolul al IV-lea, Sfântul Ioan a rămas în acea fântână, nevoindu-se neîncetat în post și rugăciune. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, pentru înmormântarea sa a venit monahul Hrisihie, care se nevoise în pustie timp de treizeci de ani. În ajunul mutării sale la Domnul, după multe rugăminți, Cuviosul Ioan i-a istorisit în amănunt lui Hrisihie viața și nevoințele sale pentru dobândirea mântuirii. După trecerea sa la Domnul, la locul nevoințelor sale s-au săvârșit numeroase minuni.
