În primul an al domniei împăratului Antonin, pe vremea ighemonului Savin, creștinii din Traianopol se adunau în biserică, rugându-se pentru pace și pentru sporirea numărului credincioșilor. Ighemonul Savin, primind poruncă de la împărat, a rânduit o zi de sărbătoare în cinstea zeului Zeus, fapt care a stârnit prigoană împotriva creștinilor.
În acel oraș trăia fecioara creștină Glicheria, fiica antipatului roman Macarie. Ea a crezut în Hristos și s-a logodit duhovnicește cu El, îndemnându-i pe creștini la statornicie în credință. Văzând sărbătoarea păgânească, Glicheria s-a hotărât să aducă jertfă adevăratului Dumnezeu și i-a spus ighemonului despre intenția ei.
Ighemonul nu i-a înțeles cuvintele și i-a îngăduit să iasă înaintea tuturor. Glicheria și-a făcut semnul crucii pe frunte și, rugându-se lui Dumnezeu, L-a chemat în ajutor. La rugăciunea ei, idolul lui Zeus a căzut și s-a sfărâmat, iar păgânii, cuprinși de mânie, au început să arunce cu pietre în ea, dar nu o puteau lovi.
După aceasta, Glicheria a fost arestată și aruncată în temniță, unde a venit la ea preotul Filocrat, întărind-o prin rugăciune. A doua zi ighemonul a cercetat-o din nou, dar ea a refuzat cu statornicie să aducă jertfă idolilor și a fost supusă la chinuri cumplite.
Sfânta nu simțea durerea și continua să-și mărturisească credința. Ighemonul, neputând s-o biruiască, a poruncit să fie aruncată într-un cuptor aprins, dar ea a rămas nevătămată prin ajutorul Domnului.
Apoi Glicheria a fost supusă altor chinuri, între care jupuirea pielii de pe cap, însă un înger al Domnului a vindecat-o. Ea a continuat să-L mărturisească pe Hristos, pentru care a fost dată fiarelor. Leoaica lăsată liberă asupra ei, s-a culcat la picioarele sfintei, spre și mai mare mânie a ighemonului.
În cele din urmă, Glicheria a fost ucisă, iar trupul ei a fost îngropat cu cinste. Din moaștele sfintei a izvorât mir vindecător pentru mulți, spre slava Sfintei Treimi.
