Sfântul Gerasim, originar din Licia, s-a cultivat în frica lui Dumnezeu încă de tânăr și, primind tunderea monahală, s-a retras în pustia Thebaidei. Mai târziu, s-a întors în Licia și apoi s-a așezat în pustia Iordanului, unde a fondat o mănăstire. În timpul șederii sale în Palestina, au avut loc evenimente bisericești importante, inclusiv al IV-lea Sinod Ecumenic, care a condamnat ereticii. Sfântul Gerasim, ispitit de eretici, s-a pocăit curând și s-a întors la credința adevărată, după care mănăstirea sa a devenit un loc de revigorare spirituală. A stabilit o regulă strictă pentru urmașii săi, inclusiv posturi și proprietate comună, ceea ce a favorizat unitatea și fraternitatea între călugări.
Sfântul Gerasim a arătat, de asemenea, milă față de animale, vindecând un leu care a devenit tovarășul său credincios. Leul, după ce a fost eliberat de muncă, a plâns moartea sfântului, arătându-și devotamentul. Sfântul Gerasim a plecat la Domnul, lăsând în urmă o moștenire de evlavie și dragoste față de Dumnezeu, precum și un exemplu de umilință și slujire. Viața și faptele sale au devenit o mărturie a harului și puterii lui Dumnezeu, manifestate prin sfinți.
