Mucenicul Gheorghe Nicolaevici Iurenev s-a născut la 8 decembrie 1887 în Vitebsk, într-o familie nobilă. În anul 1910 a absolvit Facultatea de Drept a Universității din Sankt Petersburg. A lucrat ca secretar al Tribunalului Districtual din Vitebsk și a fost ales judecător al orașului Vitebsk. Gheorghe Nicolaevici a participat activ la viața bisericească a orașului.
În mai 1920 a fost arestat de autoritățile sovietice și exilat din Vitebsk. Activitatea juridică i-a fost interzisă. Fostul judecător s-a stabilit la Tver, unde a lucrat ca statistician-economist în cadrul departamentului municipal de sănătate și a fost, de asemenea, epitrop într-una dintre bisericile din Tver. Ulterior, nepoata sa își amintea că „era foarte religios și din această cauză avea probleme”.
În anul 1936 a fost arestat din nou și acuzat de „participare la o organizație bisericească contrarevoluționară”. La 27 august 1936 a fost condamnat la trei ani de lagăr și trimis în Lagărul de Muncă Corecțională de la Karaganda, unde a lucrat ca economist.
În septembrie 1937 Gheorghe Nicolaevici a fost arestat în Karlag și acuzat că „făcea parte dintr-un grup contrarevoluționar numit ‘Biserica Ortodoxă Adevărată’, participa la întrunirile periodice ale acestuia, răspândea zvonuri provocatoare printre deținuți și desfășura agitație contrarevoluționară”, săvârșind totodată rânduieli religioase, „inclusiv parastase pentru Nicolae Romanov”.
La 20 noiembrie 1937 a fost condamnat la moarte prin împușcare. A fost înmormântat într-o groapă comună necunoscută. A fost proslăvit de Sinodul Arhieresc Jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse în anul 2000.
