A venit din Iveria, fiind nepotul Sf. Ioan și văr cu Sf. Efimia. S-a născut în 1014 din părinți evlavioși, Iacov și Maria. La vârsta de șapte ani, a fost trimis la o mănăstire, unde a studiat slujba bisericească. După ce a fost tuns de marele Hilarion, a întreprins fapta pelerinajului în Palestina, unde a venerat locurile sfinte și a căutat un mentor experimentat.
A petrecut trei ani lângă pustnicul Gheorghe, apoi s-a întors pe Muntele Sfânt, unde a început să traducă cărți sfinte. Ca stareț al mănăstirii Iveriene, a împodobit templul, a mutat moaștele Sf. Efimia și ale altor sfinți, și s-a îngrijit de educația spirituală a fraților. Împăratul Constantin Monomah l-a sprijinit în restaurarea templului.
A slujit ca părinte spiritual reginei Maria, mama regelui Bagrat III, și a manifestat darul profeției. A participat la treburile Bisericii, apărând independența Iveriei. Eforturile sale în traducerea cărților sfinte au adus beneficii multor mănăstiri, și a devenit mentor spiritual pentru mulți.
După lungi rătăciri și muncă, s-a întors din nou pe Muntele Negru, unde a continuat să traducă cărți sfinte, lucrând în rugăciune și slujire. A murit, lăsând în urmă numeroase moșteniri spirituale și cărți traduse care au îmbogățit credința ortodoxă în Iveria.
