Episcop
Părinții Sfântului Gheorghe, Teodor și Mighefusa, erau oameni evlavioși și de neam ales. La adânci bătrâneți au primit de la Dumnezeu un fiu, despre care s-a prorocit că va ajunge episcop. Ajuns la vârsta maturității, Gheorghe s-a retras în Muntele Sirikion, unde a primit tunderea în monahism. După trecerea la Domnul a bătrânului care îi fusese povățuitor duhovnicesc, s-a așezat în Vonissa, unde s-a nevoit cu multă asprime în post și rugăciune. După moartea episcopului Amastridei, Gheorghe a fost ales episcop al cetății. A fost hirotonit de Patriarhul Tarasie la Constantinopol, apoi s-a întors în eparhia sa, unde și-a întărit credincioșii în învățătura Dumnezeiască, a împodobit bisericile cu odoare sfinte și a purtat o grijă deosebită față de văduve și orfani. Sfântul a săvârșit numeroase minuni, între care alungarea sarazinilor și salvarea unor negustori aflați în primejdie. După o viață bineplăcută lui Dumnezeu, și-a încredințat sufletul Domnului în pace, la 3 martie, în vremea domniei lui Nichifor Logothetul.
