Patriarh
Sfântul Mucenic Gavriil (Rayich) a fost patriarh al Bisericii Sârbe între 1648 și 1655, într-o perioadă dificilă de stăpânire turcească. A avut grijă de turma sa, întărind ordinea și pacea bisericească. Totuși, situația Bisericii s-a înrăutățit din cauza presiunii autorităților turcești și a propagandei catolice.
În 1649, sfântul a vizitat Constantinopolul pentru a plăti impozitul și a-și confirma poziția de arhipăstor. A efectuat călătorii misionare, întărind credința poporului și opunându-se influenței catolice, în special în nordul Serbiei.
În 1653, s-a aflat în Valahia și Moldova, promovând reconcilierea între voievodul Matia Basarab și hetmanul Bogdan Hmelnițki. Apoi a călătorit în Rusia, unde a fost primit cu căldură de țarul Alexei Mihailovici și de patriarhul Nikon, cu care a dezvoltat relații strânse.
Gavriil plănuia să rămână în Rusia pentru mult timp, dar s-a întors în Serbia, unde s-a confruntat cu opoziția autorităților turcești. A fost acuzat de trădare și defăimat de evrei. După interogatoriul vizirului, care i-a oferit libertatea în schimbul renunțării la credință, sfântul a refuzat cu curaj, declarându-și disponibilitatea de a suferi pentru Hristos.
După torturi brutale, a fost executat în 1659, predându-și sufletul lui Dumnezeu și primind o cunună în Împărăția Cerurilor.
