Sfântul Pahomie a fost un cunoscut avvă atunci când Teodor Sfințitul, fiul unor părinți bogați, a căutat cea mai înaltă perfecțiune. În tinerețe, a renunțat la mâncarea festivă pentru a-i face plăcere lui Dumnezeu și a început să trăiască într-un mănăstire, unde a demonstrat înțelepciune, evlavie și umilință.
Teodor s-a rugat pentru o întâlnire cu Pahomie, iar după multe rugăciuni, a reușit să-l vadă pe marele bătrân. A rămas în Tabennisi, pregătit să urmeze regulile vieții monahale. Pahomie a prezis venirea lui Teodor, care a devenit un model de urmat printre monahi.
Teodor tânjea după o adevărată îndrumare și se ruga adesea pentru darul acesteia. Pahomie l-a încurajat în aspirația sa și l-a îndrumat în viața spirituală. Teodor era strict cu sine, ascunzându-și bolile și posturile, și era străin de atașamentele familiale.
Când mama lui a venit cu o cerere de a-l vedea pe fiul ei, Teodor a refuzat, temându-se să încalce porunca iubirii față de Dumnezeu. Pahomie, înțelegând tăria lui, nu a insistat, ci a sugerat să o consoleze pe mamă, ceea ce Teodor a făcut, văzând-o de la distanță.
Teodor s-a îngrijit de frați, ajutându-i în nevoile spirituale și mângâindu-i. A devenit asistentul lui Pahomie, a condus mănăstirile și a predicat. După moartea lui Pahomie și a succesorului său, Teodor a continuat să conducă frații spre mântuire, fiind slăvit prin minuni.
A murit la douăzeci de ani după moartea lui Pahomie, iar monahii l-au plâns, împărtășind durerea sfântului Atanasie cel Mare, care a apreciat foarte mult virtuțile lui Teodor Sfințitul.
