Cuviosul părinte Avramie (Avraamie) din Galici, aprinzându-se din tinerețe de dragoste pentru Dumnezeu, a venit la marele făcător de minuni Sfântul Serghie și a primit tunderea în monahism. Învrednicindu-se și de treapta preoțească, el s-a dedicat cu multă sârguință nevoințelor monahale. Părăsind mănăstirea Cuviosului Serghie, s-a retras în locurile pustii ale ținutului Galiciului, unde a întemeiat multe mănăstiri. Într-un loc, aproape de un munte, a auzit un glas care îl chema să urce pe munte, unde a văzut icoana Preacuratei Maici a lui Dumnezeu. Zidind acolo o chilie, a petrecut multă vreme în singurătate, iar mai târziu a întemeiat o mănăstire, adunând mulți ucenici și nevoindu-se în post și înfrânare. Aflând momentul plecării sale către Dumnezeu, a adunat pe frați, i-a povățuit și, în anul 1375, la 20 iulie, s-a mutat la locașurile cele veșnice. Moaștele sale se odihnesc în paraclisul bisericii închinate numelui său.
