Sfântul Andrei Stratilat a slujit în oastea împăratului roman Maximian. Andrei a fost numit conducător militar, iar când perșii au pornit cu război asupra Siriei, a fost făcut și stratilat, adică comandant suprem. Sfântul a adunat un detașament de ostași viteji și valoroși și a plecat fără teamă la război. Cei aflați sub comanda lui erau păgâni, iar el mărturisea credința în Hristos. În timpul campaniei sfântul îi încuraja pe ostași nădăjduind în ajutorul Domnului, le propovăduia credința în El și îi îndemna să se lepede de idolii demonici, care nu pot ajuta în luptă. Ostașii l-au ascultat pe Andrei Stratilat și, având pe buze numele lui Iisus Hristos, au biruit pe perși.
Necredinciosul Maximian, stăpânind partea răsăriteană a Imperiului Roman, a pornit prigoană împotriva creștinilor. Comandantul Antioh, slujitor râvnitor al idolilor, a primit poruncă să-i supună la chinuri pe creștini. Dregătorului i-au vorbit despre Andrei niște conducători pizmași. El a fost chemat la judecată. Viteazul comandant nu s-a înfricoșat de amenințări și de chinuri, mărturisind credința în Mântuitorul. Andrei s-a întins singur pe un pat de aramă înroșit în foc, care s-a răcit îndată ce a chemat numele lui Hristos. Și ostașii stratilatului au fost chemați la judecată. Niciunul nu s-a lepădat de Domnul; de aceea toți au fost condamnați să fie răstigniți pe copaci, însă prin rugăciunile către Dumnezeu au rămas în viață.
Antioh, neîndrăznind să-l execute pe Andrei și pe ostașii lui, l-a eliberat, dar a pus la cale un plan viclean — să-i omoare pe rând. Sfântul Andrei a plecat cu ostașii în orașul Tars, unde a primit Botezul de la episcopul Petru.
Când mucenicii se aflau în Taxanata, cârmuitorului acelei regiuni, Seleuc, i-a fost adusă o scrisoare de la Antioh cu rugămintea de a-i ucide pe sfinți sub pretextul unei urmăriri. Prigonitorii au descoperit detașamentul în peșterile Muntelui Taurus. Sfântul Andrei Stratilat i-a întărit pe frați pentru moarte mucenicească. El L-a rugat pe Domnul să dăruiască un izvor cu apă tămăduitoare în locul nevoinței lor. Sfântul s-a mai rugat și pentru cei care îi vor cinsti pe mucenicii uciși. Când prigonitorii i-au ajuns pe ostași, nimeni din detașament nu s-a împotrivit. Îndată ce sfinții și-au dat duhul, din pământ a țâșnit un izvor.
Sfinții au pătimit la 19 august, iar trupurile lor au fost îngropate cu cinste. Mulți oameni, venind la izvor, primeau vindecare prin rugăciunile sfinților mucenici.
