Evanghelia după Ioan
21:15 Deci după ce au prânzit, Isus zice lui Simon Petru: Simone al lui Iona, mă iubești tu mai mult decât aceștia? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice: Paște mielușeii mei.
21:16 El îi zice iarăși a doua oară: Simone al lui Iona, mă iubești? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice:ⓖ Paște oițele mele.
21:17 Îi zice a treia oară: Simone al lui Iona, mă iubești? Petru s‐a întristat că i‐a zis a treia oară: Mă iubești? Și i‐a zis: Doamne, știi toateⓗ, tu cunoști că te iubesc. Isus îi zice: Paște oile mele.
21:18 Adevăratⓘ, adevărat îți spun, când erai mai tânăr te încingeai și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești.
21:19 Și a zis aceasta însemnând cuⓙ ce fel de moarte va slăvi pe Dumnezeu. Și după ce a zis aceasta, îi zice: Urmează‐mă.
21:20 Petru, întorcându‐se, zărește venind în urmă pe ucenicul peⓚ care‐l iubea Isus, care se rezemase la cină pe pieptul lui și zisese: Doamne, cine este cel ce te dă prins?
21:21 Deci văzându‐l Petru, zice lui Isus: Doamne, dar acesta ce va fi cu el?
21:22 Isus îi zice: Dacă voiesc ca el să rămână pânăⓛ vin, ce te privește? Tu urmează‐mă.
21:23 Deci a ieșit cuvântul acesta între frați că ucenicul acela nu va muri. Dar Isus nu i‐a zis că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână până vin, ce te privește?
21:24 Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea și știmⓜ că mărturia lui este adevărată.
21:25 ⓝ Sunt și alte multe pe care le‐a făcut Isus, care, dacă s‐ar fi scris câte una, nici chiar lumea, mi se pareⓞ, n‐ar cuprinde cărțile care s‐ar fi scris.
Coloseni
4:5 Umblațiⓖ în înțelepciune față de cei de afară, cumpărându‐văⓗ vremea nimerită.
4:6 Cuvântul vostru să fie totdeauna în harⓘ dresⓙ cu sare, caⓚ să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia.
4:7 Celeⓛ despre mine toate vi le va face cunoscut Tihic, iubitul frate și credincios slujitor și rob împreună cu mine în Domnul:
4:8 pe care l‐amⓜ trimis la voi pentru aceasta chiar, ca să cunoașteți cele despre noi și să vă mângâie inimile,
4:9 împreună cu Onisimⓝ, credinciosul și iubitul frate, care este din ai voștri; ei vă vor face cunoscut toate cele de aici.
4:14 Vă îmbrățișează Lucaⓣ, doctorul iubit, și Dimaⓤ.
4:18 Îmbrățișareaⓩ mea este cu însăși mâna mea a lui Pavel. Aduceți‐văⓐ aminte de legăturile mele. Harul să fieⓑ cu voi.
Evanghelia după Luca
10:16 Cineⓗ ascultă de voi, ascultă de mine; șiⓘ cine vă leapădă pe voi, mă leapădă pe mine; și cine mă leapădăⓙ pe mine, leapădă pe cel ce m‐a trimis pe mine.
10:17 Și cei șaptezeci s‐auⓚ întors cu bucurie zicând: Doamne, chiar și dracii ni se supun în numele tău.
10:18 Și el le‐a zis: Am zăritⓛ pe Satana căzând ca un fulger din cer.
10:19 Iată, v‐amⓜ dat stăpânire să călcați peste șerpi și scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va vătăma nicidecum.
10:20 Însă nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se supun, ci bucurați‐vă că numeleⓝ voastre sunt scrise în ceruri.
10:21 Înⓞ același ceas s‐a veselit în Sfântul Duh și a zis: Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de înțelepți și pricepuți și le‐ai descoperit pruncilor; da, Tată, pentru că așa a fost bună plăcerea înaintea ta.
6:1 Și a fost așa: într‐unⓗ Sabat trecea prin holde și ucenicii lui smulgeau spice și mâncau, frecându‐le cu mâinile.
6:2 Și unii din farisei au zis: Pentru ce faceți ceⓘ nu se cade a face în Sabat?
6:3 Și Isus a răspuns și le‐a zis: Nici aceasta n‐ați citit, ceⓙ a făcut David când a flămânzit el și cei ce erau cu el?
6:4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a luat și a mâncat pâinile punerii înainte și a dat și celor cu el, pe careⓚ nu se cade să le mănânce decât numai preoții?
6:5 Și le zicea: Fiul omului este Domn și al Sabatului.
6:6 Și a fost așa: înⓛ alt Sabat a intrat în sinagogă și‐i învăța. Și acolo era un om. Și mâna lui dreaptă era uscată.
6:7 Și cărturarii și fariseii îl pândeau dacă tămăduiește în Sabat, ca să găsească de ce să‐l învinuiască.
6:8 Iar el le știa gândurile și a zis omului care avea mâna uscată: Scoală‐te și stai în mijloc. Și el s‐a sculat și a stat.
6:9 Și Isus le‐a zis: Vă întreb: se cade în Sabat a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a‐l pierde?
6:10 Și s‐a uitat împrejur peste toți și i‐a zis: Întinde‐ți mâna. Iar el a făcut așa și mâna i s‐a făcut sănătoasă.
2 Corinteni
5:1 Căci știm că dacă va fi desfăcută casa noastră pământească a cortuluiⓓ, avem în ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă nefăcută de mâini, veșnică.
5:2 Căci în adevăr în acesta noi suspinămⓔ, dorind să fim îmbrăcați pe deasupra cu locuința noastră cea din cer,
5:3 dacă într‐adevăr fiind îmbrăcațiⓕ nu vom fi găsiți goi.
5:4 Căci în adevăr, ca unii care suntem în acest cort, suspinăm, fiind îngreunați, nu pentru că voim să fim dezbrăcați, ci să fim îmbrăcațiⓖ pe deasupra, ca ce este muritor să fie înghițit de viață.
5:5 Iar cel ceⓗ ne‐a lucrat chiar pentru aceasta este Dumnezeu, care ne‐aⓘ dat arvuna Duhului,
5:6 având deci îndrăzneală totdeauna și știind că în timp ce suntem acasă în acest trup, suntem departe de Domnul.
5:7 (Căci umblămⓙ prin credință, nu prin vedere).
5:8 Și avem îndrăzneală, zic, și ne placeⓚ mai bine să fim departe de casă din trup și să fim acasă la Domnul.
5:9 De aceea și căutăm, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă, să‐i fim bineplăcuți.
5:10 Căciⓛ noi toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, caⓜ fiecare să ia cu sine cele făcute prin trup, potrivit cu ce a făptuit: fie bine, fie rău.
