Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, nativ din Antiohia Siriei, a fost medic și tovarăș al Sfântului Apostol Pavel. A fost trimis de Domnul să propovăduiască prima veste despre Împărăția Cerurilor și a devenit martor al Învierii lui Hristos. Luca a participat la a doua călătorie misionară a Apostolului Pavel și a continuat să slujească împreună cu el, chiar și atunci când alții l-au părăsit.
După moartea martirică a primilor apostoli, Sfântul Luca a propovăduit în Ahaia, Libia, Egipt și Tebea, unde și-a încheiat călătoria pământească în martiriu. Tradiția îi atribuie scrierea primelor icoane ale Maicii Domnului și icoanelor sfinților apostoli primari Petru și Pavel.
Evanghelia după Luca a fost scrisă în anii 62–63 în Roma sub îndrumarea Apostolului Pavel. Luca a căutat să descrie tot ce este cunoscut creștinilor despre Iisus Hristos și învățătura Sa, oferind astfel o bază istorică pentru speranța creștină. A cercetat cu atenție faptele și a folosit tradiția orală a Bisericii.
Evanghelia după Luca subliniază universalitatea mântuirii realizate de Domnul Iisus Hristos. Sfântul Luca a scris de asemenea cartea Faptele Sfinților Apostoli, care povestește despre muncile apostolilor după Înălțarea Mântuitorului și despre evenimentul important—Sinodul Apostolic, care a devenit fundamental pentru separarea creștinismului de iudaism.
