Evanghelia după Ioan
20:11 Darⓗ Maria stătea afară la mormânt plângând. Și pe când plângea, s‐a plecat să se uite în mormânt
20:12 și zărește doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și altul la picioare, unde era pus trupul lui Isus.
20:13 Și ei îi zic: Femeie, de ce plângi? Ea le zice: Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde l‐au pus.
20:14 Cândⓘ a zis aceasta, s‐a întors înapoi și zărește pe Isus stând și nu știa că este Isus.
20:15 Isus îi zice: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea, părându‐i‐se că este grădinarul, îi zice: Domnule, dacă l‐ai dus în altă parte, spune‐mi unde l‐ai pus și eu îl voi ridica.
20:16 Isus îi zice: Mario. Ea se întoarce și‐i zice în evreiește: Rabuni (adică Învățătorule)!
20:17 Isus îi zice: Nu mă atinge, căci încă nu m‐am suit la Tatăl meu: dar du‐te la frațiiⓙ mei și spune‐le: Măⓚ sui la Tatăl meu și Tatăl vostru și la Dumnezeulⓛ meu și Dumnezeul vostru.
20:18 Maria Magdalena vineⓜ și vestește ucenicilor că a văzut pe Domnul și i‐a zis acestea.
2 Corinteni
11:31 Dumnezeuⓨ și Tatăl Domnului Isus, careⓩ este binecuvântat în veci, știe că nu mint.
11:32 Înⓐ Damasc căpetenia poporului împăratului Areta păzea cetatea damascenilor ca să mă prindă,
11:33 și am fost lăsat în jos într‐un coș mare, printr‐o ferestruică, prin zid și am scăpat din mâinile lui.
12:1 Trebuie să mă laud, măcar că nu este de folos; voi veni însă la vedenii și descoperiri ale Domnului.
12:2 Știu pe un om înⓑ Hristos care acum patrusprezece ani a fostⓒ răpit până la al treilea cer (dacă în trup nu știu, sau afară din trup nu știu, Dumnezeu știe).
12:3 Și știu un astfel de om (dacă în trup sau fără trup nu știu, Dumnezeu știe),
12:4 că a fost răpit în Raiⓓși a auzit cuvinte de negrăit pe care nu este îngăduit omului să le vorbească.
12:5 Cu unul ca acesta mă voi lăuda, darⓔ cu mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în slăbiciunile mele.
12:6 Căci dacă voi voiⓕ să mă laud, nu voi fi nebun, căci voi spune adevărul; dar mă feresc, ca să nu mă socotească cineva mai presus de ceea ce mă vede că sunt sau aude de la mine.
12:7 Și ca să nu mă înalț prea mult din pricina mărimii peste măsură a descoperirilor, mi s‐a dat un țepușⓖ în carne, un îngerⓗ al Satanei, ca să mă bată cu pumnii pentru ca să nu mă înalț prea mult.
12:8 De treiⓘ ori am rugat pe Domnul pentru aceasta, ca să‐l depărteze de la mine.
12:9 Și el mi‐a zis: Harul meu îți este îndeajuns, căci puterea mea în slăbiciune se desăvârșește. Foarte bucuros deci măⓙ voi lăuda mai mult cu slăbiciunile mele, caⓚ puterea lui Hristos să locuiască asupra mea.
4:6 Fiindcă Dumnezeu, careⓚ a zis: Să strălucească lumina din întuneric! el este cel ce aⓛ strălucit în inimile noastreⓜ spre luminarea cunoașterii slavei lui Dumnezeu în fața lui Isus Hristos.
4:7 Dar avem comoara aceasta în vaseⓝ de lut, pentru caⓞ nespusa mărime a puterii să fie de la Dumnezeu și nu de la noi.
4:8 Suntem apăsațiⓟ în orice chip, dar nu strâmtorați; aduși în nedumerire, dar nu lipsiți de nădejde;
4:9 prigoniți, dar nu părăsiți; aruncați josⓠ, dar nu pierduți;
4:10 totdeaunaⓡ purtând în trupul nostru omorârea lui Isus, caⓢși viața lui Isus să fie arătată în trupul nostru.
4:11 Căci noi cei vii purureaⓣ suntem dați la moarte pentru Isus ca și viața lui Isus să fie arătată în carnea noastră cea muritoare.
4:12 Astfel moarteaⓤ lucrează în noi, iar viața în voi.
4:13 Și având acelașiⓥ duh de credința, după cum este scris: Am crezutⓦ, de aceea am vorbit! și noi credem, de aceea și vorbim;
4:14 știind că cel ceⓧ a sculat pe Domnul Isus ne va scula și pe noi cu Isus și ne va înfățișa împreună cu voi.
4:15 Căci toateⓨ sunt pentru voi, ca harulⓩ, fiind înmulțit prin mai mulți, să facă să prisosească mulțumirea spre slava lui Dumnezeu.
6:1 Și lucrând împreună cu elⓕ, văⓖ și îndemnăm, ca săⓗ nu fi primit harul lui Dumnezeu în zadar
6:2 — căci el zice: Laⓘ vreme plăcută te‐am ascultat și într‐o zi de mântuire te‐am ajutat; iată, acum este vremea bineplăcută; iată, acum este ziua mântuirii —
6:3 nedândⓙ în nimic niciun prilej de poticnire, ca slujba noastră să nu fie defăimată;
6:4 ci în orice chip făcându‐ne cunoscut pe noi înșine, ca slujitoriⓚ ai lui Dumnezeu în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,
6:5 înⓛ bătăi, în temnițe, în tulburări, în osteneli, în vegheri, în posturi,
6:6 prin curățenie, prin cunoștință, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, prin iubire neprefăcută,
6:7 prinⓜ cuvântul adevărului, prin putereaⓝ lui Dumnezeu; prin armeleⓞ dreptății de la dreapta și de la stânga,
6:8 prin slavă și înjosire, prin defăimare și laudă; ca amăgitori și totușiⓟ iubitori de adevăr;
6:9 ca necunoscuți și totuși cunoscuți bine; caⓠ murind și iată trăim; caⓡ pedepsiți și nu omorâți;
6:10 ca întristați, dar totdeauna bucurându‐ne; ca săraci, dar îmbogățind pe mulți; ca neavând nimic și stăpânind toate.
Evanghelia după Luca
5:1 Și a fost așa: pe cândⓞ gloata se îndesa spre el și asculta Cuvântul lui Dumnezeu și el sta lângă lacul Ghenezaret,
5:2 atunci a văzut două corăbii stând lângă lac, iar pescarii se dăduseră jos din ele și spălau mrejile.
5:3 Și a intrat într‐una din corăbii, care era a lui Simon, și l‐a rugat ca să mâne puțin de la uscat și a șezut jos și învăța gloatele din corabie.
5:4 Și când a încetat de vorbit, a zis lui Simon: Mânăⓟ la adânc și lăsați‐vă în jos mrejile pentru pescuire.
5:5 Și Simon a răspuns și a zis: Învățătorule, toată noaptea ne‐am ostenit și n‐am prins nimic, dar la vorba ta, voi lăsa în jos mrejile.
5:6 Și după ce au făcut aceasta, au prins o mulțime mare de pești. Și li se rupeau mrejile.
5:7 Și au făcut semn tovarășilor lor care erau în cealaltă corabie ca să vină și să le ajute și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât ele se afundau.
5:8 Și când a văzut aceasta Simon Petru, a căzut la genunchii lui Isus zicând: Depărtează‐teⓠ de la mine, Doamne, pentru că sunt un om păcătos.
5:9 Căci îl cuprinsese frică, pe el și pe toți cei ce erau cu el, de pescuitul peștilor pe care‐i prinseseră.
5:10 Asemenea și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, care erau părtași cu Simon. Și Isus a zis lui Simon: Nu te teme; de acumⓡ vei prinde vii oameni.
5:11 Și au tras corăbiile la uscat, și au lăsatⓢ toate și l‐au urmat.
6:17 Și după ce s‐a pogorât cu ei, a stat pe un loc șes precum și gloată multă de ucenici ai săi șiⓠ o mulțime mare de popor din toată Iudeea și Ierusalim și de pe marginea mării Tirului și Sidonului, care veniseră să‐l asculte și să fie vindecați de bolile lor.
6:18 Și cei bântuiți de duhuri necurate erau tămăduiți.
6:19 Și toată gloata căutaⓡ să‐l atingă pentru că o putere ieșeaⓢ din el și‐i vindeca pe toți.
6:20 Și el și‐a ridicat ochii spre ucenicii săi și zicea: Fericițiⓣ sunteți voi cei săraci, pentru că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu.
6:21 Fericițiⓤ sunteți voi cei flămânzi acum, pentru că veți fi săturați. Fericițiⓥ sunteți voi, cei ce plângeți acum, pentru că veți râde.
6:22 Fericițiⓦ sunteți voi când vă vor urî oamenii și când văⓧ vor despărți dintre ei și vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca rău din pricina Fiului omului.
6:23 Bucurați‐văⓨ în ziua aceea și săltați de bucurie, căci iată, răsplata voastră este mare în cer; căci la felⓩ făceau părinții lor cu prorocii.
Galateni
5:22 Iar roadaⓒ Duhului este iubire, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătateⓓ, inimă bunăⓔ, credincioșieⓕ,
5:23 blândețe, înfrânare; împotrivaⓖ unora ca acestea nu este lege.
5:24 Și cei ce sunt ai lui Hristos Isus au răstignitⓗ carnea împreună cu patimile și poftele ei.
5:25 Dacăⓘ trăim în Duhul să și pășim în Duhul.
5:26 Săⓙ nu fim iubitori de slavă deșartă, întărâtându‐ne unii pe alții, pizmuindu‐ne unii pe alții.
6:1 Fraților, chiar dacăⓚ un om va fi apucat de vreo greșeală, voi care sunteți duhovniceștiⓛ îndreptați pe unul ca acesta cuⓜ duhul blândeței; luând seama asupra ta însuți caⓝ să nu fii ispitit și tu.
6:2 Purtațiⓞ greutățile unii altora și astfel împliniți legeaⓟ lui Hristos.
Evanghelia după Matei
4:25 Și l‐au urmatⓘ gloate multe din Galileea și Decapole și Ierusalim și Iudeea și de dincolo de Iordan.
5:1 Și văzând gloatele, s‐a suitⓙ în munte, și după ce a șezut jos, ucenicii săi au venit la el.
5:2 Și și‐a deschis gura și‐i învăța zicând:
5:3 Fericițiⓚ sunt cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor.
5:4 Fericițiⓛ sunt cei ce plâng, căci eiⓜ vor fi mângâiați.
5:5 Fericițiⓝ sunt cei blânzi, căciⓞ ei vor moșteni pământul.
5:6 Fericiți sunt cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, căciⓟ ei vor fi săturați.
5:7 Fericiți sunt cei milostivi, căciⓠ ei vor fi miluiți.
5:8 Fericițiⓡ sunt cei curați cu inima, căciⓢ ei vor vedea pe Dumnezeu.
5:9 Fericiți sunt făcătorii de pace, căci ei se vor chema fii ai lui Dumnezeu.
5:10 Fericițiⓣ sunt cei prigoniți pentru dreptate, căci a lor este Împărăția Cerurilor.
5:11 Fericițiⓤ sunteți când vă vor batjocori și vă vor prigoni și vor zice împotriva voastră orice răuⓥ, mințind, din pricina mea.
5:12 Bucurați‐văⓦ și veseliți‐vă, căci răsplata voastră este mare în ceruri; căci așaⓧ au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.
Evanghelia după Marcu
5:24 Și a plecat cu el și gloată multă l‐a urmat și‐l îmbulzea.
5:25 Și o femeie care aveaⓞ o scurgere de sânge de doisprezece ani,
5:26 și suferise multe de la mulți doctori și cheltuise tot ce avea și nu folosise nimic ci mergea spre mai rău,
5:27 când a auzit cele despre Isus, a venit în gloată pe dinapoi, și i‐a atins veșmântul.
5:28 Căci zicea: Dacă‐i voi atinge numai veșmintele, voi fi scăpată.
5:29 Și îndată izvorul sângelui ei a fost secat și ea a simțit în trup că este vindecată de rană.
5:30 Și îndată Isus, cunoscând în sine că o putereⓟ ieșise din el, s‐a întors în gloată și a zis: Cine mi‐a atins veșmintele?
5:31 Și ucenicii săi i‐au zis: Vezi gloata care te îmbulzește și zici: Cine m‐a atins?
5:32 Și s‐a uitat împrejur să vadă pe cea care făcuse aceasta.
5:33 Iar femeia, temându‐se și tremurând, știind ce i se întâmplase, a venit și a căzut înaintea lui și i‐a spus tot adevărul.
5:34 Iar el i‐a zis: Fiică, credințaⓠ ta te‐a scăpat, du‐te în pace și fii sănătoasă de rana ta.
