Episcop
Preacuviosul Hariton a trăit în Iconiu, în eparhia Likaoniei. A fost un creștin evlavios și s-a arătat ca mărturisitor în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor sub împăratul Aurelian. Hariton a fost arestat și supus torturii pentru refuzul de a se închina idolilor, mărturisind cu tărie credința în adevăratul Dumnezeu. A fost torturat, dar nu s-a lepădat de Hristos, chiar și atunci când trupul său era rănit și sfâșiat.
După moartea lui Aurelian, persecuțiile s-au oprit, iar Hariton a fost eliberat din temniță. S-a lepădat de viața lumească și a început să trăiască în pustie, unde a fondat o mănăstire și a adunat o frăție. Preacuviosul era cunoscut pentru virtuțile sale, posturile stricte și rugăciune. El a învățat frăția să trăiască în smerenie, dragoste și răbdare, stabilind reguli pentru viața monahală.
Hariton se retrăgea adesea în singurătate pentru a evita gloria lumească, dar virtuțile sale atrăgeau oameni, iar el aduna din nou călugări în jurul său. A fondat mai multe mănăstiri și, în cele din urmă, s-a dus în cea mai adâncă pustie, unde a trăit în post și rugăciune.
Înainte de moartea sa, a adunat egumenii și frăția, prezicându-și moartea și învățându-i să aibă grijă de mântuirea lor. Preacuviosul a murit fără boală, lăsând în urmă mulți ucenici și mănăstiri care l-au slăvit pe Dumnezeu prin virtuțile lor. Moaștele sale au fost îngropate cu onoruri, iar mulți au plâns pentru el, recunoscându-l ca un mare învățător și lumină pentru toți.
