21:15 Deci după ce au prânzit, Isus zice lui Simon Petru: Simone al lui Iona, mă iubești tu mai mult decât aceștia? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice: Paște mielușeii mei.
21:16 El îi zice iarăși a doua oară: Simone al lui Iona, mă iubești? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice:ⓖ Paște oițele mele.
21:17 Îi zice a treia oară: Simone al lui Iona, mă iubești? Petru s‐a întristat că i‐a zis a treia oară: Mă iubești? Și i‐a zis: Doamne, știi toateⓗ, tu cunoști că te iubesc. Isus îi zice: Paște oile mele.
21:18 Adevăratⓘ, adevărat îți spun, când erai mai tânăr te încingeai și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești.
21:19 Și a zis aceasta însemnând cuⓙ ce fel de moarte va slăvi pe Dumnezeu. Și după ce a zis aceasta, îi zice: Urmează‐mă.
21:20 Petru, întorcându‐se, zărește venind în urmă pe ucenicul peⓚ care‐l iubea Isus, care se rezemase la cină pe pieptul lui și zisese: Doamne, cine este cel ce te dă prins?
21:21 Deci văzându‐l Petru, zice lui Isus: Doamne, dar acesta ce va fi cu el?
21:22 Isus îi zice: Dacă voiesc ca el să rămână pânăⓛ vin, ce te privește? Tu urmează‐mă.
21:23 Deci a ieșit cuvântul acesta între frați că ucenicul acela nu va muri. Dar Isus nu i‐a zis că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână până vin, ce te privește?
21:24 Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea și știmⓜ că mărturia lui este adevărată.
21:25 ⓝ Sunt și alte multe pe care le‐a făcut Isus, care, dacă s‐ar fi scris câte una, nici chiar lumea, mi se pareⓞ, n‐ar cuprinde cărțile care s‐ar fi scris.
19:25 Și lângăⓘ crucea lui Isus stăteau mama lui și sora mamei lui, Maria nevasta lui Clopaⓙ și Maria Magdalena.
19:26 Deci Isus, când a văzut pe mama sa și peⓚ ucenicul pe care‐l iubea stând alături, zice mamei sale: Femeieⓛ, iată fiul tău!
19:27 Apoi zice ucenicului: Iată mama ta! Și din acel ceas ucenicul a luat‐o la sineⓜ.
21:24 Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea și știmⓜ că mărturia lui este adevărată.
21:25 ⓝ Sunt și alte multe pe care le‐a făcut Isus, care, dacă s‐ar fi scris câte una, nici chiar lumea, mi se pareⓞ, n‐ar cuprinde cărțile care s‐ar fi scris.
10:9 Euⓞ sunt ușa; dacă va intra cineva prin mine, va fi mântuit și va intra și va ieși și va afla pășune.
10:10 Hoțul nu vine decât să fure și să înjunghie și să piardă; eu am venit ca ele să aibă viața și să aibă de prisos.
10:11 Euⓟ sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune viața pentru oi.
10:12 Iar cel tocmit și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale sale, privește lupul venind și lasăⓠ oile și fuge și lupul le răpește și le împrăștie.
10:13 Fuge căci este tocmit și nu‐i pasă de oi.
10:14 Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe aleⓡ mele și ale mele mă cunosc,
10:15 cumⓢ mă cunoaște Tatăl și eu cunosc pe Tatăl; șiⓣ îmi pun viața pentru oi.
10:16 Am și alteⓤ oi care nu sunt din staulul acesta: trebuie să le aduc și pe acelea și vor asculta de glasul meu șiⓥ va fi o singură turmă, un singur păstor.
4:12 Nimeniⓔ n‐a văzut pe Dumnezeu vreodată; dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi și iubireaⓕ lui este desăvârșită în noi.
4:13 Prin aceasta cunoaștemⓖ că rămânem în el, și el în noi, fiindcă ne‐a dat din Duhul lui.
4:14 Și noiⓗ am privit și mărturisim că Tatălⓘ a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii.
4:15 Cineⓙ va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el și el în Dumnezeu.
4:16 Și noi am cunoscut și am crezut iubirea pe care o are Dumnezeu către noi. Dumnezeuⓚ este iubire; și cineⓛ rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el.
4:17 În aceasta este făcută desăvârșită iubirea cu noi caⓜ să avem îndrăzneală în ziua judecății, căci cum este el așa suntem și noi în lumea aceasta.
4:18 În iubire nu este temere: ci iubirea desăvârșită aruncă afară temerea, fiindcăⓝ temerea are pedeapsă; și cine se teme nuⓞ este făcut desăvârșit în iubire.
4:19 Noi iubim pentru că el cel dintâi ne‐a iubit.
7:26 Căci un astfel de mare preot ni se cuvenea nouă, sfântⓘ, fără răutate, fără pată, deosebit de păcătoși șiⓙ fiind făcut mai înalt decât cerurile,
7:27 care nu are în fiecare zi neapărată trebuință, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe mai întâiⓚ pentru păcatele sale șiⓛ apoi pentru ale poporului; căci a făcut aceastaⓜ odată pentru totdeauna aducându‐se pe sine însuși.
7:28 Căci legea pune mari preoți oameniⓝ care au slăbiciune, dar cuvântul jurământului care este în urma legii pune pe Fiu, careⓞ este făcut desăvârșit pentru veșnicie.
8:1 Iar ca vârf la cele ce zicem: noi avem un astfel de mare preot, careⓟ s‐a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măreției în ceruri,
8:2 ca slujitor al locurilor sfinteⓠ și al cortuluiⓡ adevărat pe care l‐a înfipt Domnul, nu omul.
6:10 Încolo, fiți puternici în Domnul și înⓟ tăria puterii lui.
6:11 Îmbrăcați‐văⓠ cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului.
6:12 Pentru că n‐avem luptă împotriva sângelui și cărniiⓡ, ci împotriva căpeteniilorⓢ, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilorⓣ lumii întunericului acestuia, împotriva celor duhovnicești ale răutății în locurile cerești.
6:13 Pentru aceeaⓤ luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă înⓥ ziua cea rea și, după ce veți fi desființat toate, să stați în picioare.
6:14 De aceea stați în picioare, după ce v‐ați încinsⓦ mijlocul cu adevăr și v‐ați îmbrăcatⓧ cu platoșa dreptății,
6:15 și v‐ați încălțatⓨ picioarele cu pregătirea evangheliei păcii.
6:16 În toate mai luând cu voi scutulⓩ credinței, prin care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău,
6:17 și luațiⓐ coiful mântuirii și sabiaⓑ Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu: