Efeseni
1:7 înⓝ care avem răscumpărarea noastră prin sângele lui, iertarea greșelilor noastre potrivit bogățieiⓞ harului său,
1:8 pe care l‐a făcut să prisosească spre noi în orice înțelepciune și pricepere,
1:9 făcându‐ne cunoscutⓟ taina voii sale, după plăcerea sa pe careⓠ și‐a pus‐o în gând mai dinainte,
1:10 pentru economia pliniriiⓡ vremurilor cuvenite, caⓢ să‐și adune iarăși sub un cap toateⓣ în Hristos, cele din ceruri și cele de pe pământ; în el,
1:11 înⓤ care am și fost făcuți moștenitori, fiind rânduiți maiⓥ dinainte dupăⓦ planul celui care lucrează toate potrivit sfatului voii sale,
1:12 caⓧ să fim spre lauda slavei sale, noi, careⓨ am nădăjduit mai înainte în Hristos:
1:13 în care și voi, auzind cuvântulⓩ adevărului, evanghelia mântuirii voastre, în care și crezând ați fost pecetluiți cuⓐ Duhul Sfânt al făgăduinței,
1:14 careⓑ este arvuna moștenirii noastre, pentruⓒ răscumpărareaⓓ stăpânirii dobândite de Dumnezeu, spreⓔ lauda slavei lui.
1:15 Pentru aceasta și eu, auzindⓕ de credința în Domnul Isus care este în voi și de iubirea către toți sfinții,
1:16 nuⓖ încetez să mulțumesc pentru voi făcând pomenire în rugăciunile mele,
1:17 ca Dumnezeulⓗ Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, săⓘ vă dea un duh de înțelepciune și descoperire în cunoașterea deplină a lui,
Evanghelia după Marcu
8:1 În zilele acelea cândⓑ iarăși era gloată multă și n‐aveau ce să mănânce, Isus a chemat la sine pe ucenicii săi și le zice:
8:2 Îmi este milă de gloată căci de acum trei zile stăruie lângă mine și n‐au ce să mănânce.
8:3 Și dacă le voi da drumul nemâncați la casele lor, vor leșina pe drum și unii din ei au venit de departe.
8:4 Și ucenicii săi i‐au răspuns: De unde va putea cineva să sature pe oamenii aceștia cu pâini aici în pustie?
8:5 Și i‐a întrebatⓒ: Câte pâini aveți? Iar ei au zis: Șapte.
8:6 Și poruncește gloatei să șadă jos pe pământ. Și a luat cele șapte pâini și după ce a mulțumit a frânt și a dat ucenicilor săi ca să le pună înaintea lor și ei au pus înaintea gloatei.
8:7 Și aveau puțini peștișori. Și după ce i‐a binecuvântatⓓ, a poruncit să‐i pună și pe aceștia înaintea lor.
8:8 Și au mâncat și s‐au săturat. Și au luat din prisosurile de fărâmituri șapte coșnițe.
8:9 Iar ei erau ca la patru mii. Și le‐a dat drumul.
8:10 Și a intrat îndatăⓔ în corabie cu ucenicii săi și a venit în părțile Dalmanutei.
Evrei
6:13 Căci Dumnezeu, când a făcut făgăduința lui Avraam, fiindcă n‐avea să jure pe nimeni mai mare, aⓛ jurat pe sine însuși,
6:14 zicând: Cu adevărat binecuvântând te voi binecuvânta și înmulțind te voi înmulți.
6:15 Și astfel, fiindcă a avut îndelungă răbdare, a dobândit făgăduința.
6:16 Căci oamenii jură pe cel ce este mai mare și jurământulⓜ le este sfârșitul oricărui cuvânt de împotrivire spre întărire.
6:17 În aceasta Dumnezeu voind să arate și mai mult moștenitorilorⓝ făgăduinței nestrămutareaⓞ sfatului său, a venit la mijloc cu un jurământ,
6:18 ca prin două fapte nestrămutate, în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să avem puternica mângâiere, noi, care am scăpat ca să apucăm nădejdea pusăⓟ înaintea noastră,
6:19 pe care o avem ca o ancoră neclintită tare a sufletului și careⓠ intră până în ceea ce este în lăuntrul perdelei,
6:20 undeⓡ Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, fiind făcutⓢ mare preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.
Evanghelia după Matei
23:29 Vaiⓟ de voi, cărturari și farisei, fățarnici! pentru că zidiți mormintele prorocilor și împodobiți monumentele drepților,
23:30 și ziceți: Dacă am fi fost noi în zilele părinților noștri, n‐am fi fost părtași cu ei la sângele prorocilor.
23:31 Încât vă mărturisiți singuri că suntețiⓠ fii ai celor ce au omorât pe proroci.
23:32 Și voiⓡ, umpleți măsura părinților voștri!
23:33 Șerpi, puiⓢ de năpârci! cum veți fugi de judecata gheenei?
23:34 De aceeaⓣ, iată, eu trimit la voi proroci și înțelepți și cărturari. Peⓤ unii din ei îi veți omorî și‐i veți răstigni și peⓥ unii din ei îi veți biciui în sinagogile voastre și‐i veți prigoni din cetate în cetate;
23:35 caⓦ să vină asupra voastră orice sânge drept vărsat pe pământ, de laⓧ sângeleⓨ lui Abel cel drept până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l‐ați omorât între Templu și altar.
23:36 Adevărat vă spun, toate acestea vor veni asupra neamului acestuia.
23:37 Ierusalimeⓩ, Ierusalime, cetatea care omoară pe proroci șiⓐ ucide cu pietre pe cei trimiși la sine! De câte ori am voit săⓑ strâng pe copiii tăi cum strânge găina puii săi subⓒ aripile sale și n‐ați voit!
23:38 Iată vi se lasă casa pustie.
23:39 Căci vă spun, nu mă veți mai vedea de acum, până când veți zice: Binecuvântatⓓ este cel ce vine în Numele Domnului.