Evanghelia după Luca
24:1 Iar în ziua întâiⓤ a săptămânii, dis‐de‐dimineață, au venit la mormânt aducândⓥ miresmele pe care le pregătiseră.
24:2 Și auⓦ găsit piatra prăvălită de la mormânt.
24:3 Și au intratⓧ și n‐au aflat trupul Domnului Isus.
24:4 Și a fost așa: pe când ele erau în nedumerire despre aceasta, iatăⓨ doi bărbați au stat lângă ele în veșminte luminând ca fulgerul.
24:5 Și pe când ele erau speriate și își plecau fețele la pământ, ei au zis către ele: Pentru ce căutați pe cel viu cu cei morți?
24:6 Nu este aici, ci s‐a sculat. Aduceți‐văⓩ aminte cum v‐a vorbit pe când era încă în Galileea,
24:7 zicând că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit și a treia zi să învie.
24:8 Și ele și‐auⓐ adus aminte de vorbele lui.
24:9 Șiⓑ s‐au întors de la mormânt și au vestit toate acestea la cei unsprezece și la toți ceilalți.
24:10 Și erau Maria Magdalena și Ioanaⓒ și Maria, mama lui Iacov și altele cu ele, care ziceau acestea către apostoli.
24:11 Și vorbele acesteaⓓ s‐au părut înaintea lor ca un basm și nu le‐au crezut.
24:12 Darⓔ Petru s‐a sculat și a alergat la mormânt și plecându‐se vede fâșiile de pânză singure: și a plecat acasă minunându‐se de ceea ce se făcuse.
10:38 Iar pe când mergeau ei pe calea lor, a intrat într‐un sat. Și o femeie cu numele Martaⓐ l‐a primit în casa ei.
10:39 Și ea avea o soră numită Maria, careⓑ și ea ședea josⓒ la picioarele Domnului și asculta cuvântul lui.
10:40 Iar Marta era prinsă la o parte de multă slujire. Și a venit la el deodată și a zis: Doamne, nu‐ți pasă că sora mea m‐a lăsat singură să slujesc? Zi‐i deci să pună mâna cu mine.
10:41 Și Domnul a răspuns și i‐a zis: Marto, Marto, pentru multe te îngrijorezi și te tulburi tu,
10:42 dar unⓓ singur lucru este de trebuință; căci Maria și‐a ales partea cea bună, care nu va fi luată de la ea.
11:27 Și a fost așa: pe când zicea el acestea, o femeie din gloată a ridicat glasul și i‐a zis: Fericitⓣ este pântecele care te‐a purtat și țâțele pe care le‐ai supt.
11:28 Iar el a zis: Mai bine fericițiⓤ cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și‐l păzesc.
2 Corinteni
4:6 Fiindcă Dumnezeu, careⓚ a zis: Să strălucească lumina din întuneric! el este cel ce aⓛ strălucit în inimile noastreⓜ spre luminarea cunoașterii slavei lui Dumnezeu în fața lui Isus Hristos.
4:7 Dar avem comoara aceasta în vaseⓝ de lut, pentru caⓞ nespusa mărime a puterii să fie de la Dumnezeu și nu de la noi.
4:8 Suntem apăsațiⓟ în orice chip, dar nu strâmtorați; aduși în nedumerire, dar nu lipsiți de nădejde;
4:9 prigoniți, dar nu părăsiți; aruncați josⓠ, dar nu pierduți;
4:10 totdeaunaⓡ purtând în trupul nostru omorârea lui Isus, caⓢși viața lui Isus să fie arătată în trupul nostru.
4:11 Căci noi cei vii purureaⓣ suntem dați la moarte pentru Isus ca și viața lui Isus să fie arătată în carnea noastră cea muritoare.
4:12 Astfel moarteaⓤ lucrează în noi, iar viața în voi.
4:13 Și având acelașiⓥ duh de credința, după cum este scris: Am crezutⓦ, de aceea am vorbit! și noi credem, de aceea și vorbim;
4:14 știind că cel ceⓧ a sculat pe Domnul Isus ne va scula și pe noi cu Isus și ne va înfățișa împreună cu voi.
4:15 Căci toateⓨ sunt pentru voi, ca harulⓩ, fiind înmulțit prin mai mulți, să facă să prisosească mulțumirea spre slava lui Dumnezeu.
Evanghelia după Matei
22:35 și unul dintre ei, învățător de legeⓛ, l‐a întrebat, ispitindu‐l:
22:36 Învățătorule, care este porunca cea mare în lege?
22:37 Iar el i‐a zis: Săⓜ iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.
22:38 Aceasta este porunca cea mare și cea dintâi.
22:39 Iar a doua asemenea ei este: Săⓝ iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
22:40 În acesteⓞ două porunci atârnă toată legea și prorocii.
22:41 Și peⓟ când erau adunați la un loc fariseii, Isus i‐a întrebat,
22:42 zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui fiu este? Ei îi zic: Al lui David.
22:43 El le zice: Cum, deci, David, în Duh, îl numește Domn, zicând:
22:44 Domnulⓠ a zis Domnului meu: Șezi la dreapta mea până voi pune pe vrăjmașii tăi sub picioarele tale?
22:45 Deci, dacă David îl numește Domn, cum este el fiul lui?
22:46 Și nimeniⓡ nu putea să‐i răspundă un cuvânt, nici n‐aⓢ îndrăznit cineva din ziua aceea să‐i mai pună întrebări.
4:25 Și l‐au urmatⓘ gloate multe din Galileea și Decapole și Ierusalim și Iudeea și de dincolo de Iordan.
5:1 Și văzând gloatele, s‐a suitⓙ în munte, și după ce a șezut jos, ucenicii săi au venit la el.
5:2 Și și‐a deschis gura și‐i învăța zicând:
5:3 Fericițiⓚ sunt cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor.
5:4 Fericițiⓛ sunt cei ce plâng, căci eiⓜ vor fi mângâiați.
5:5 Fericițiⓝ sunt cei blânzi, căciⓞ ei vor moșteni pământul.
5:6 Fericiți sunt cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, căciⓟ ei vor fi săturați.
5:7 Fericiți sunt cei milostivi, căciⓠ ei vor fi miluiți.
5:8 Fericițiⓡ sunt cei curați cu inima, căciⓢ ei vor vedea pe Dumnezeu.
5:9 Fericiți sunt făcătorii de pace, căci ei se vor chema fii ai lui Dumnezeu.
5:10 Fericițiⓣ sunt cei prigoniți pentru dreptate, căci a lor este Împărăția Cerurilor.
5:11 Fericițiⓤ sunteți când vă vor batjocori și vă vor prigoni și vor zice împotriva voastră orice răuⓥ, mințind, din pricina mea.
5:12 Bucurați‐văⓦ și veseliți‐vă, căci răsplata voastră este mare în ceruri; căci așaⓧ au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.
Evrei
9:1 Deci și cel dintâi legământ avea întocmiri pentru slujba dumnezeiască și pentru sfântul locașⓔ din lumea aceasta.
9:2 Căciⓕ a fost întocmit un cortⓖ, cel dintâi, care se numește Sfânta, în care era sfeșniculⓗ și masaⓘ și punerea înainte a pâinilor;
9:3 iar dupăⓙ perdeaua a doua, cortul care se numește Sfânta sfintelor,
9:4 având tămâietoarea de aur șiⓚ chivotul legământului ferecat peste tot cu aur, în care era un vasⓛ de aur care avea mana, și toiagul lui Aaronⓜ, care odrăslise și tableleⓝ legământului.
9:5 Iar deasupraⓞ lui heruvimii slavei umbrind scaunul îndurării; despre acestea nu este acum de vorbit cu de‐amănuntul.
9:6 Și acestea fiind întocmite astfel, preoțiiⓟ intră totdeauna în întâiul cort, săvârșind slujbele dumnezeiești,
9:7 iar în al doilea, numai marele preot, o datăⓠ pe an, nu fără sânge, peⓡ care‐l aduce pentru sine și pentru greșelile din neștiință ale poporului.
Galateni
5:22 Iar roadaⓒ Duhului este iubire, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătateⓓ, inimă bunăⓔ, credincioșieⓕ,
5:23 blândețe, înfrânare; împotrivaⓖ unora ca acestea nu este lege.
5:24 Și cei ce sunt ai lui Hristos Isus au răstignitⓗ carnea împreună cu patimile și poftele ei.
5:25 Dacăⓘ trăim în Duhul să și pășim în Duhul.
5:26 Săⓙ nu fim iubitori de slavă deșartă, întărâtându‐ne unii pe alții, pizmuindu‐ne unii pe alții.
6:1 Fraților, chiar dacăⓚ un om va fi apucat de vreo greșeală, voi care sunteți duhovniceștiⓛ îndreptați pe unul ca acesta cuⓜ duhul blândeței; luând seama asupra ta însuți caⓝ să nu fii ispitit și tu.
6:2 Purtațiⓞ greutățile unii altora și astfel împliniți legeaⓟ lui Hristos.
