Coloseni
1:12 mulțumindⓥ Tatălui care v‐a făcut destoinici pentru partea sorțului sfinților în lumină;
1:13 care ne‐a scăpat din stăpânireaⓦ întunericului șiⓧ ne‐a strămutat în împărăția Fiului iubirii sale,
1:14 înⓨ care avem răscumpărarea noastră, iertarea păcatelor noastre;
1:15 care este chipulⓩ lui Dumnezeu celui nevăzut, cel întâi născutⓐ din toată zidirea,
1:16 pentru că în elⓑ au fost făcute toate în ceruri și pe pămant, cele văzute și cele nevăzute, fie scaune de domniiⓒ, fie domnii, fie căpetenii, fie stăpâniri. Toate sunt făcute prinⓓ el și pentru el,
1:17 și elⓔ este mai înainte de toate și toate stau împreună în el,
1:18 și elⓕ este capul trupului, al bisericii; el este începutul, întâiul născutⓖ dintre cei morți, ca să țină cel dintâi loc în toate.
2 Corinteni
3:4 Și avem o astfel de încredere prin Hristos către Dumnezeu:
3:5 nuⓒ că prin noi înșine suntem destoinici să socotim ceva ca de la noi înșine, ci destoiniciaⓓ noastră este de la Dumnezeu,
3:6 care ne‐a și făcut destoinici ca slujitoriⓔ ai unui nou legământⓕ; nu ai sloveiⓖ, ci ai duhului; căci slovaⓗ omoară, iarⓘ Duhul face viu.
3:7 (Iar dacă slujbaⓙ morții săpată în sloveⓚ pe pietre a venit cu slavă, încâtⓛ copiii lui Israel nu puteau să‐și ațintească privirea pe fața lui Moise din pricina slavei feței lui, care slavă avea să fie desființată,
3:8 cum nu va fi cu slavă mult mai mult slujbaⓜ Duhului?
3:9 Căci dacă slujba osândei a avut slavă, cu cât mai mult prisosește în slavă slujbaⓝ dreptății.
3:10 Căci ceea ce a fost făcut slăvit nici n‐a fost făcut slăvit în această privință, din pricina slavei care întrece cu mult.
3:11 Căci dacă ceea ce este desființat a venit cu slavă, cu mult mai mult ceea ce rămâne este în slavă.
Evanghelia după Luca
9:51 Și a fost așa: când erau pe împlinite zilele înălțăriiⓗ sale, și‐a îndreptat fața hotărât ca să meargă la Ierusalim.
9:52 Și a trimis soli înaintea feței sale. Și ei s‐au dus și au intrat într‐un sat de samariteni ca să gătească pentru el.
9:53 Șiⓘ nu l‐au primit pentru că fața lui era îndreptată ca să meargă spre Ierusalim.
9:54 Și când au văzut aceasta ucenicii săi Iacov și Ioan, au zis: Doamne, voiești să zicem ca să se pogoare foc din cer și să‐i mistuiască precum a făcut și Ilie?ⓙ
9:55 Iar el s‐a întors și i‐a certat și a zis: Nu știți ce fel de duh sunteți; căci Fiulⓚ omului n‐a venit să piardă suflete de oameni, ci să‐i mântuiască.
9:56 Și s‐au dus într‐alt sat.
10:22 Toateⓟ mi‐au fost date de Tatăl meu: șiⓠ nimeni nu cunoaște cine este Fiul decât numai Tatăl și cine este Tatăl decât numai Fiul și acela căruia ar voi Fiul să i‐l descopere.
10:23 Și întorcându‐se către ucenici, a zis la o parte: Fericițiⓡ sunt ochii care văd cele ce vedeți voi.
10:24 Căci vă spun căⓢ mulți proroci și împărați au voit să vadă ce vedeți voi și n‐au văzut și să audă ce auziți voi și n‐au auzit.
1 Corinteni
2:6 Și noi vorbim înțelepciune între cei desăvârșițiⓖ, dar înțelepciuneⓗ nu a veacului acestuia, nici a stăpânitorilor veacului acestuia careⓘ au să fie desființați.
2:7 Ci vorbim înțelepciunea lui Dumnezeu într‐o taină care a fost ascunsă, pe careⓙ Dumnezeu a rânduit‐o mai înainte de veacuri spre slava noastră;
2:8 pe careⓚ nimeni dintre stăpânitorii veacului acestuia n‐a cunoscut‐o (căci dacăⓛ ar fi cunoscut‐o, n‐ar fi răstignit pe Domnul slavei:)
2:9 Dar după cum este scris: Cele ceⓜ ochiul n‐a văzut și urechea n‐a auzit și la inimă de om nu s‐au suit, sunt cele ce a pregătit Dumnezeu celor ce‐l iubesc,
Evanghelia după Matei
22:15 Atunciⓑ fariseii s‐au dus și s‐au sfătuit cum să‐l prindă în cuvânt.
22:16 Și trimit la el pe ucenicii lor cu irodianii zicând: Învățătorule, știm că esti iubitor de adevăr și înveți pe alții calea lui Dumnezeu în adevăr și nu‐ți pasă de nimeni, pentru că nu te uiți la fața oamenilor.
22:17 Spune‐ne deci, ce ți se pare? Se cuvine a da bir Cezarului sau nu?
22:18 Dar Isus, cunoscându‐le răutatea, a zis: Ce mă ispitiți, fățarnicilor?
22:19 Arătați‐mi banul pentru bir. Și i‐au adus un dinar.
22:20 Și le zice: Al cui este chipul acesta și scrierea?
22:21 Ei zic: Al Cezarului. Atunci le zice: Dațiⓒ deci Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.
22:22 Și când au auzit aceasta, s‐au mirat și l‐au lăsat și au plecat.
