Evanghelia după Ioan
21:15 Deci după ce au prânzit, Isus zice lui Simon Petru: Simone al lui Iona, mă iubești tu mai mult decât aceștia? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice: Paște mielușeii mei.
21:16 El îi zice iarăși a doua oară: Simone al lui Iona, mă iubești? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice:ⓖ Paște oițele mele.
21:17 Îi zice a treia oară: Simone al lui Iona, mă iubești? Petru s‐a întristat că i‐a zis a treia oară: Mă iubești? Și i‐a zis: Doamne, știi toateⓗ, tu cunoști că te iubesc. Isus îi zice: Paște oile mele.
21:18 Adevăratⓘ, adevărat îți spun, când erai mai tânăr te încingeai și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești.
21:19 Și a zis aceasta însemnând cuⓙ ce fel de moarte va slăvi pe Dumnezeu. Și după ce a zis aceasta, îi zice: Urmează‐mă.
21:20 Petru, întorcându‐se, zărește venind în urmă pe ucenicul peⓚ care‐l iubea Isus, care se rezemase la cină pe pieptul lui și zisese: Doamne, cine este cel ce te dă prins?
21:21 Deci văzându‐l Petru, zice lui Isus: Doamne, dar acesta ce va fi cu el?
21:22 Isus îi zice: Dacă voiesc ca el să rămână pânăⓛ vin, ce te privește? Tu urmează‐mă.
21:23 Deci a ieșit cuvântul acesta între frați că ucenicul acela nu va muri. Dar Isus nu i‐a zis că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână până vin, ce te privește?
21:24 Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea și știmⓜ că mărturia lui este adevărată.
21:25 ⓝ Sunt și alte multe pe care le‐a făcut Isus, care, dacă s‐ar fi scris câte una, nici chiar lumea, mi se pareⓞ, n‐ar cuprinde cărțile care s‐ar fi scris.
1 Corinteni
9:2 Dacă altora nu sunt apostol, totuși măcar vouă vă sunt; căci voi sunteți peceteaⓣ apostoliei mele în Domnul.
9:3 Aceasta este apărarea mea către cei ce mă iau în cercetare.
9:4 Nu avemⓤ noi oare drept să mâncăm și să bem?
9:5 Nu avem noi oare drept să ducem încoace și încolo o soră ca nevastă, ca și ceilalți apostoli și frațiⓥ ai Domnului și Chifaⓦ?
9:6 Sau numai eu și Barnaba n‐avemⓧ drept să nu lucrăm?
9:7 Cine slujeșteⓨ vreodată ca ostaș cu plată de la sine însuși? Cine sădeșteⓩ o vie și nu mănâncă rodul ei? Sau cine păstoreșteⓐ o turmă și nu mănâncă din laptele turmei?
9:8 Vorbesc eu oare acestea ca om sau nu cumva spune și legea acestea?
9:9 Căci în legea lui Moise este scrisⓑ: Nu lega gura boului care treieră. Oare de boi îi este grijă lui Dumnezeu?
9:10 Sau zice înadins pentru noi? Da, căci pentru noi s‐a scris că cel ceⓒ ară trebuie să are în nădejde și cel ce treieră, să treiere în nădejdea că va avea parte.
9:11 Dacăⓓ noi v‐am semănat cele duhovnicești, mare lucru este dacă vom secera cele firești ale voastre?
9:12 Dacă alții au parte de acest drept asupra voastră, nu mai degrabă noi? Darⓔ nu ne‐am folosit de dreptul acesta, ci suferim toate caⓕ să nu punem vreo piedică evangheliei lui Hristos.
Evanghelia după Matei
18:23 De aceea Împărăția Cerurilor este asemănată cu un împărat care a voit să facă socoteala cu robii săi.
18:24 Și când a început să facă socoteala, i s‐a adus unul care‐i datora zece mii de talanți.
18:25 Dar fiindcă n‐avea cu ce să plătească, domnul său a poruncit săⓑ fie vândut el și nevasta lui și copiii și tot ce are și să se plătească datoria.
18:26 Deci robul a căzut la picioarele lui și i s‐a închinat zicând: Doamne, îngăduiește‐mă și‐ți voi plăti tot.
18:27 Și domnul acelui rob având milă i‐a dat drumul și i‐a iertat împrumutul.
18:28 Și robul acela a ieșit și a găsit pe unul dintre cei împreună robi cu el, care‐i datora o sută de dinari și a pus mâna pe el și‐l strângea de gât zicând: Plătește dacă ești dator.
18:29 Deci cel împreună rob cu el a căzut jos și l‐a rugat zicând: Îngăduește‐mă și‐ți voi plăti.
18:30 Iar el nu voia: ci s‐a dus și l‐a aruncat în temniță până va plăti ce era dator.
18:31 Deci cei împreună robi cu el, când au văzut cele întâmplate, s‐au întristat foarte mult și au venit și au spus domnului lor cu de‐amănuntul toate cele petrecute.
18:32 Atunci domnul său l‐a chemat la sine și‐i zice: Rob rău, ți‐am iertat toată datoria aceea fiindcă m‐ai rugat.
18:33 Oare nu se cădea ca și tu să ai milă de cel împreună rob cu tine după cum și eu am avut milă de tine?
18:34 Și domnul său s‐a mâniat și l‐a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce era dator.
18:35 Astfelⓒ vă va face și tatăl meu cel ceresc dacă nu veți ierta fiecare fratelui său din inimile voastre.
Galateni
5:22 Iar roadaⓒ Duhului este iubire, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătateⓓ, inimă bunăⓔ, credincioșieⓕ,
5:23 blândețe, înfrânare; împotrivaⓖ unora ca acestea nu este lege.
5:24 Și cei ce sunt ai lui Hristos Isus au răstignitⓗ carnea împreună cu patimile și poftele ei.
5:25 Dacăⓘ trăim în Duhul să și pășim în Duhul.
5:26 Săⓙ nu fim iubitori de slavă deșartă, întărâtându‐ne unii pe alții, pizmuindu‐ne unii pe alții.
6:1 Fraților, chiar dacăⓚ un om va fi apucat de vreo greșeală, voi care sunteți duhovniceștiⓛ îndreptați pe unul ca acesta cuⓜ duhul blândeței; luând seama asupra ta însuți caⓝ să nu fii ispitit și tu.
6:2 Purtațiⓞ greutățile unii altora și astfel împliniți legeaⓟ lui Hristos.
Evanghelia după Luca
6:17 Și după ce s‐a pogorât cu ei, a stat pe un loc șes precum și gloată multă de ucenici ai săi șiⓠ o mulțime mare de popor din toată Iudeea și Ierusalim și de pe marginea mării Tirului și Sidonului, care veniseră să‐l asculte și să fie vindecați de bolile lor.
6:18 Și cei bântuiți de duhuri necurate erau tămăduiți.
6:19 Și toată gloata căutaⓡ să‐l atingă pentru că o putere ieșeaⓢ din el și‐i vindeca pe toți.
6:20 Și el și‐a ridicat ochii spre ucenicii săi și zicea: Fericițiⓣ sunteți voi cei săraci, pentru că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu.
6:21 Fericițiⓤ sunteți voi cei flămânzi acum, pentru că veți fi săturați. Fericițiⓥ sunteți voi, cei ce plângeți acum, pentru că veți râde.
6:22 Fericițiⓦ sunteți voi când vă vor urî oamenii și când văⓧ vor despărți dintre ei și vă vor ocărî și vor lepăda numele vostru ca rău din pricina Fiului omului.
6:23 Bucurați‐văⓨ în ziua aceea și săltați de bucurie, căci iată, răsplata voastră este mare în cer; căci la felⓩ făceau părinții lor cu prorocii.
