Cuviosul Cosma a trăit în secolul al VI-lea și s-a nevoit în pustiul Faran din Palestina. Despre acest sfânt se istorisește în cartea Cuviosului Ioan Moshu, „Limonariul” („Livada duhovnicească”). El era un postitor aspru, un păzitor statornic al credinței creștine și al dogmelor Bisericii, deosebindu-se prin cunoștințe adânci ale Sfintei Scripturi și ale scrierilor Sfinților Părinți, cinstind în mod deosebit lucrările Sfântului Ierarh Atanasie cel Mare. Unuia dintre cei cu care vorbea îi spunea: „Dacă vei întâlni un cuvânt al Sfântului Atanasie și nu vei avea hârtie, scrie-l pe haina ta.” Sfântul Cosma avea ca rânduială să închine întreaga noapte de sâmbătă spre duminică rugăciunii.
Odată a venit la Antiohia și acolo a trecut pe neașteptate la Domnul. Trupul său a fost îngropat, din porunca patriarhului, într-o mănăstire. După o vreme, avva Vasile a venit să se închine la mormântul Sfântului Cosma și a văzut alături un sărac. Acesta i-a spus: „Mare este bătrânul pe care l-ați îngropat aici!”, iar apoi i-a istorisit o minune. Săracul acela fusese paralizat timp de 12 ani și a primit vindecare prin rugăciunile Sfântului Cosma.
