Evanghelia după Ioan
21:15 Deci după ce au prânzit, Isus zice lui Simon Petru: Simone al lui Iona, mă iubești tu mai mult decât aceștia? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice: Paște mielușeii mei.
21:16 El îi zice iarăși a doua oară: Simone al lui Iona, mă iubești? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice:ⓖ Paște oițele mele.
21:17 Îi zice a treia oară: Simone al lui Iona, mă iubești? Petru s‐a întristat că i‐a zis a treia oară: Mă iubești? Și i‐a zis: Doamne, știi toateⓗ, tu cunoști că te iubesc. Isus îi zice: Paște oile mele.
21:18 Adevăratⓘ, adevărat îți spun, când erai mai tânăr te încingeai și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești.
21:19 Și a zis aceasta însemnând cuⓙ ce fel de moarte va slăvi pe Dumnezeu. Și după ce a zis aceasta, îi zice: Urmează‐mă.
21:20 Petru, întorcându‐se, zărește venind în urmă pe ucenicul peⓚ care‐l iubea Isus, care se rezemase la cină pe pieptul lui și zisese: Doamne, cine este cel ce te dă prins?
21:21 Deci văzându‐l Petru, zice lui Isus: Doamne, dar acesta ce va fi cu el?
21:22 Isus îi zice: Dacă voiesc ca el să rămână pânăⓛ vin, ce te privește? Tu urmează‐mă.
21:23 Deci a ieșit cuvântul acesta între frați că ucenicul acela nu va muri. Dar Isus nu i‐a zis că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână până vin, ce te privește?
21:24 Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea și știmⓜ că mărturia lui este adevărată.
21:25 ⓝ Sunt și alte multe pe care le‐a făcut Isus, care, dacă s‐ar fi scris câte una, nici chiar lumea, mi se pareⓞ, n‐ar cuprinde cărțile care s‐ar fi scris.
Romani
11:2 Dumnezeu n‐a lepădat pe poporul său pe care l‐aⓠ cunoscut mai dinainte. Sau nu știți ce zice scriptura despre Ilie, cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel?
11:3 Doamneⓡ, au omorât pe prorocii tăi, au surpat altarele tale din temelie și eu am rămas singur și caută sufletul meu.
11:4 Dar ce‐i zice răspunsul dumnezeiesc? Mi‐amⓢ lăsat șapte mii de bărbați care nu și‐au plecat genunchiul la Baal.
11:5 Astfelⓣ deci și în vremea de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri din har.
11:6 Iar dacăⓤ este din har, nu mai este din fapte: altfel harul nu mai este har.
11:7 Ce deci? Ceea ce cautăⓥ stăruitor Israel n‐a dobândit, iar alegerea a dobândit aceasta și ceilalți au fost învârtoșați,
11:8 după cum este scris: Dumnezeuⓦ le‐a dat un duh de amorțire, ochiⓧ ca să nu vadă și urechi ca să nu audă până în ziua de azi.
11:9 Și David zice: Masa lor săⓨ li se prefacă laț și capcană și piatră de poticnire și răsplată pentru ei.
11:10 Săⓩ li se întunece ochii ca să nu vadă și încovoaie‐le pururea spinarea.
11:11 Deci zic: Oare s‐au poticnit ei ca să cadă? Să nu fie așa. Ci prinⓐ poticnirea lor a venit mântuire pentru Neamuri, ca să‐i facă pe ei geloși.
11:12 Și dacă poticnirea lor este bogăția lumii și împuținarea lor o bogăție a Neamurilor, cu cât mai mult plinătatea lor?
Evanghelia după Matei
11:20 Atunciⓐ a început să mustre cetățile în care se făcuseră cele mai multe puteri ale lui, pentru că nu s‐au pocăit.
11:21 Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Pentru că dacă s‐ar fi făcut în Tir și Sidon puterile care au fost făcute în voi, de mult s‐ar fi pocăit înⓑ sac și cenușă.
11:22 Dar vă spun, vaⓒ fi mai ușor Tirului și Sidonului în ziua judecății decât vouă.
11:23 Și tu, Capernaume, vei fi înălțatⓓ până la cer? Până la Hades vei fi pogorât. Pentru că dacă s‐ar fi făcut în Sodoma puterile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas până astăzi.
11:24 Dar vă spun că va fi mai ușorⓔ pământului Sodomei în ziua judecății decât ție.
11:25 Înⓕ vremea aceea Isus a răspuns și a zis: Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, că aiⓖ ascuns acestea de înțelepți și pricepuți șiⓗ le‐ai descoperit pruncilor.
11:26 Da, Tată, pentru că așa a fost bună‐plăcere înaintea ta.
Faptele Apostolilor
11:19 Deci ceiⓕ împrăștiați din pricina necazului făcut în privința lui Ștefan au străbătut până la Fenicia și Cipru și Antiohia, nevorbind nimănui cuvântul decât numai iudeilor.
11:20 Și unii dintre ei erau bărbați din Cipru și din Cirene, care când au venit în Antiohia, vorbeau și către greciⓖ, binevestind pe Domnul Isus.
11:21 Și mânaⓗ Domnului era cu ei și un mare număr au crezut și s‐auⓘ întors la Domnul.
11:22 Și s‐a auzit vorba despre ei la urechile bisericii care este în Ierusalim și au trimis pe Barnabaⓙ până la Antiohia,
11:23 care când a venit și a văzut harul lui Dumnezeu, s‐a bucurat și îndemnaⓚ pe toți să stăruiască cu hotărâre de inimă în Domnul.
11:24 Pentru că el era un bărbat bun și plinⓛ de Duhul Sfânt și de credință. Șiⓜ destulă gloată a fost adăugată la Domnul.
11:25 Și a ieșit la Tarsⓝ ca să caute pe Saul.
11:26 Și după ce l‐a găsit, l‐a adus la Antiohia. Și a fost așa: un an întreg ei s‐au adunat împreună cu biserica și au învățat gloată destulă și ucenicii au fost numiți creștini pentru întâia oară în Antiohia.
11:29 Și ucenicii, fiecare după cum se înlesnea, au hotărât să trimită un ajutorⓠ fraților care locuiesc în Iudeea,
11:30 ceea ceⓡ au și făcut, trimițându‐l bătrânilor prin mâna lui Barnaba și Saul.
Evanghelia după Luca
10:16 Cineⓗ ascultă de voi, ascultă de mine; șiⓘ cine vă leapădă pe voi, mă leapădă pe mine; și cine mă leapădăⓙ pe mine, leapădă pe cel ce m‐a trimis pe mine.
10:17 Și cei șaptezeci s‐auⓚ întors cu bucurie zicând: Doamne, chiar și dracii ni se supun în numele tău.
10:18 Și el le‐a zis: Am zăritⓛ pe Satana căzând ca un fulger din cer.
10:19 Iată, v‐amⓜ dat stăpânire să călcați peste șerpi și scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va vătăma nicidecum.
10:20 Însă nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se supun, ci bucurați‐vă că numeleⓝ voastre sunt scrise în ceruri.
10:21 Înⓞ același ceas s‐a veselit în Sfântul Duh și a zis: Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de înțelepți și pricepuți și le‐ai descoperit pruncilor; da, Tată, pentru că așa a fost bună plăcerea înaintea ta.
1:39 Și Maria s‐a sculat înⓚ zilele acelea și s‐a dus cu grabă în ținutul muntos, într‐o cetate a lui Iuda,
1:40 și a intrat în casa lui Zaharia și a urat Elisavetei.
1:41 Și a fost așa: Când a auzit Elisaveta urarea Mariei, i‐a săltat pruncul în pântece; și Elisaveta s‐a umplut de Duhul Sfânt,
1:42 și a strigat cu glas mare și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântatⓛ este rodul pântecelui tău.
1:43 Și de unde pentru mine aceasta, ca să vină la mine mama Domnului meu?
1:44 Căci iată, cum a venit glasul urării tale în urechile mele, pruncul mi‐a săltat cu bucurie în pântece.
1:45 Și fericită este cea care a crezut, căci va fi o împlinire a celor vorbite ei de Domnul.
1:46 Și Maria a zis: Sufletul meu măreșteⓜ pe Domnul,
1:47 și duhul meu s‐a bucurat de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
1:48 Căci a căutatⓝ spre smerenia roabei sale, căci iată, de acum toate neamurile măⓞ vor ferici.
1:49 Căci Cel puternicⓟ mi‐a făcut mari lucruri și numele lui este sfânt.ⓠ
1:56 Și Maria a rămas cu ea ca la trei luni și s‐a întors acasă.
10:38 Iar pe când mergeau ei pe calea lor, a intrat într‐un sat. Și o femeie cu numele Martaⓐ l‐a primit în casa ei.
10:39 Și ea avea o soră numită Maria, careⓑ și ea ședea josⓒ la picioarele Domnului și asculta cuvântul lui.
10:40 Iar Marta era prinsă la o parte de multă slujire. Și a venit la el deodată și a zis: Doamne, nu‐ți pasă că sora mea m‐a lăsat singură să slujesc? Zi‐i deci să pună mâna cu mine.
10:41 Și Domnul a răspuns și i‐a zis: Marto, Marto, pentru multe te îngrijorezi și te tulburi tu,
10:42 dar unⓓ singur lucru este de trebuință; căci Maria și‐a ales partea cea bună, care nu va fi luată de la ea.
11:27 Și a fost așa: pe când zicea el acestea, o femeie din gloată a ridicat glasul și i‐a zis: Fericitⓣ este pântecele care te‐a purtat și țâțele pe care le‐ai supt.
11:28 Iar el a zis: Mai bine fericițiⓤ cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și‐l păzesc.
Filipeni
2:5 Gândițiⓥ în voi aceasta ce era și în Hristos Isus,
2:6 careⓦ, fiind în formă de Dumnezeu, n‐aⓧ socotit ceva de răpit ca să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
2:7 ciⓨ s‐a dezbrăcat pe sine însuși, luând formă de robⓩ, făcându‐seⓐ în asemănarea oamenilor
2:8 și în înfățișare fiind aflat ca un om, s‐a smerit pe sine, făcându‐seⓑ ascultător până la moarte, moarte însă de cruce.
2:9 De aceea și Dumnezeu l‐aⓒ înălțat foarte sus și i‐aⓓ dăruit numele care este mai presus de orice nume,
2:10 pentru caⓔ în numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor cerești și al celor pământești și al celor de sub pământ,
2:11 și oriceⓕ limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn.
