Un loc deosebit în viața Sfântului Munte Athos este ocupat de Icoana Maicii Domnului numită "Axion Estin", ceea ce înseamnă "Vrednică Ești", este una dintre cele mai renumite și iubite icoane din Biserica Ortodoxă. Icoana este păstrată în Biserică Protaton, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este biserica centrală din Kareia și cea mai veche din întreg Sfîntul Munte Athos.
,,Această venerabilă și sfântă Icoană din vremuri străvechi a constituit fala Kareilor, slava Protatonului, acoperământul și ocrotitoarea chilioților, dar și slava, lauda și ocrotitoarea întregului Sfânt Munte’’.
Icoana făcătoare de minuni și-a primit numele după minunea întîmplată, într-o chilie închinată ,,Adormirii Născătoarei de Dumnezeu,, în anul 980.
În această chilie locuia un ieromonah bătrân, împreună cu ucenicul său.
Într-o sîmbătă seara, bătrînul a mers în Kareia, la privegherea de rănd, săvîrșită în Biserica Protaton , iar ucenicului i-a spus să cînte singur laudele și slujba de noapte. Dar încă nu se înserase bine cînd cineva a bătut la ușa chiliei. Deschizând ușa, ucenicul vede un călugăr străin care a rugat să rămînă în chilie în acea noapte.
Cântând împreună slujba Utreniei, ucenicul a cântat ,,Ceea ce ești mai cinstită decît heruvimii și mai mărită fără de asemănare decăt serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvantul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim." Însă acel călugăr străin, a făcut un alt început al rugăciunii «Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru,,. Apoi a cântat și ,,Ceea ce ești mai cinstită…,, până la sfârșit. Auzind acestea ucenicul uimit, i-a cerut călugărului să-i scrie și lui aceasta noua cîntare, fiindu-i teamă să nu o uite. Călugărul a cerut cerneală și hîrtie, pentru a scrie imnul. Însă, ne avînd în chilie ni una nici alata ucenicul a adus un lespede de piatră. Călugărului a scris pe el cu degetul întreaga rugăciune, a poruncit ucenicului ca acest imn să fie cîntat exact așa cum este scris și tot în acel moment a dispărut. Atunci, ucenicul și-a dat seama că acela nu a fost un om, ci un înger și nimeni altcineva decât Arhanghelul Gavriil.
Lespedele de piatră a fost arătat stareților din Kareia la Protaton, care la rîndul lor l-au trimis la Constantinopol, Patriarhului și Împăratului, înștiințându-i prin scrisoare despre toată istoria acestui fapt minunat.
Icoana Fecioarei a fost mutată din chilie la Biserica Protaton și a fost pusă în Sfântul Altar, este așezată într-o strană, în locul Tronului de sus, cinstita și făcătoarea de minuni Icoană a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, care se numește „Axion Estin”. Se numește astfel, pentru că înaintea acestei Icoane s-a cântat pentru prima dată de către Arhanghelul Gavriil această cunoscută cântare.
Chilia unde sa întâmplat miracolul, a primit numele ,,Vrednică Ești,,. Valea, în care se află acea chilie, se numește de către toți până astăzi «Adin» (așa a se cânta), pentru că aici s-a cântat mai întâi această cântare îngerească, imnul Maicii lui Dumnezeu cuviincioasă.
Icoana „Axion Estin" a Maicii Domnului este pomenită în ziua de 11 iunie, când se comemorează minunea apariţiei Arhanghelului Gavriil, anual în această zi, se adună Sinodul Sfîntului Munte ,iar în chilie se săvîrșește sfînta liturghie .
Începînd cu secolul X, acest imn îngeresc ,,Vrednică Ești ’’ este o parte integrantă a sfintei liturghii care s-a răspândit în toată lumea, pentru a fi cântat Maicii lui Dumnezeu de către toți ortodocșii.
În fiecare an, în Lunea Luminată ,a doua zi de Paști, după ce se săvârșește Dumnezeiasca Liturghie praznicală în Biserica Protaton , urmează cea mai măreața procesiune a unei icoane făcătoare de minuni din Sfîntul Munte ,,Vrednică Ești’’ în hotarele regiunii Karies.
În ciuda drumului de multe ceasuri la procesiune participă o mulțime de oameni și aceasta este întinsă pe câteva sute de metri. În fruntea procesiunii este dusă Sfînta Cruce a Domnului, din partea dreaptă și stângă, se duc chipuri ale heruvimilor înaripati, urmați de prapori cu chipul Mântuitorului și a Sfintei Fecioare.
Apoi, urmează preoții îmbrăcati în veșminte care poartă în brațe icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Maicii lui Dumnezeu "Vrednică ești".
Procesiunea este continuată de Arhiereul care săvîrșește liturghia praznicală de dimineață, monahii invitați la sărbătoore, reprezentanții Sfântului Sinod, șefii serviciilor de stat din Athos (Ministerul Afacerilor Externe, Poliția, Pompierii, Medicii etc.) și un număr mare de laici și călugări de la mănăstiri, schituri și mai ales de la chilii, care pe rînd încearcă să ducă sfînta icoană cinstind Harul ei și cerîndui benecuvîntarea.
De-a lungul procesiunii se cântă troparele Canonului de Paști și cântecele scrise de Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul special pentru acestă procesiune.
O mulțime de diaconi cu cadelnițe în mâini pe tot parcursul procesiunii tămîează în fața icoanei Fecioarei binecuvântate.
Traseul procesiunii este stabilit potrivit vechilor obiceiuri Bizantine, icoana trece pe la toate mănăstirile Athosului, Mănăstirea Kutlumush, precum și pe la vechi Monidrii, care astăzi există ca chilii. La fiecare oprire a procesiunii se rostește Ectenia Mare și rugăciuni pentru sănătate și bunăstare.
După aceasta, urmează ospățul preoților, delegațiilor și pelerinilor.
Ulterior, icoana este adusă la biserica Protaton și se lasă pe ceva timp în interiorul bisericii, astfel încât credincioșii să se poată ruga în fața ei. După ce icoana este pusă în sfîntul altar, unde rămâne tot timpul.
Doar de cîteva ori în an, numai în zile mari de sărbătoare icoana este adusă în pronausul bisericii, în fața coloanei de Nord-Est:
De Nasterea Domnului, de Sfintele Paști, în Duminica Sfinților Părinți de pe Muntele Athos, pe 15 august de Adormirea Maicii Domnului, de 11 iunie cînd se face prăznuirea minunii icoanei, de Sîmbăta Mare și de Duminica Luminată care este cunoscută și ca Duminica Sfântului Apostol Toma.
Reproducerele moderne ale aceastei icoane miraculoase au fost trimise la Bisericile Ortodoxe din Georgia, Bulgaria și Finlanda.
Chipul sfîntei fecioare a Icoanei ,,Vrednică Ești,, este pictat în conformitate cu tipul iconografiei Fecioarei ,,Kykkiotissa’’. Corpul Ei este întors în stânga, în timp ce încearcă să țină pruncul Hristos în brațele sale. Capul Ei este ușor înclinat și atinge capul lui Hristos. Pruncul este arătat ca și cum s-ar juca în mâinile maicii sale, fără să stea cuminte. El și-a ascuns mâna stângă după vălul Fecioarei și cu dreapta atinge un sul de hîrtie pe care Ea îl ține . Pe sulul de hîrtie se citește inscripția : "Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți" (Isaia 61).
Fundalul de aur al icoanei nu afectează nimbul Sfintei Fecioare și pruncului Hristos, care rămâne din lemn, acest fapt sugerează că au fost odată decorate cu riză de argint sau aur. Pe fundalul icoanelor, se pot citi înscripții însoțitoare ale Fecioarei și a lui Hristos: "Maica Domnului Karyotissa" și "Isus Hristos".
(1).jpg)
Acest tip de iconografie a Fecioarei Maria puțin diferită de prototipul său. Aceste diferențe se conțin în special în prezența îngerilor care împletesc cununa Maicii lui Dumnezeu, într-un sul de hîrtie deschis pe care îl ține Hristos și nu Fecioara, precum și în mâna stângă ascunsă sub vălul Fecioarei. Acest tip de placare a icoanelor urmează exemplele Sfîntului Munte din prima jumătate a secolului al XIX-lea, repetând icoana principală a Protatonului "Milostiva" (Kykkiotisa), dar este însoțită de inscripția "Vrednică Ești".
Compoziția centrală de pe placă a Fecioarei și a pruncului este completată de două scene auxiliare: "Rădăcina lui Ieseu" și "Rîndul Profetic" pe cadru.
Din punct de vedere al iconografiei, compoziția plăcii transmite o întruchipare simbolică a divinului prin fecioară.
Conform inscripției din partea inferioară a cadrului, placarea icoanei a fost făcută în 1836 de jiuvaerul Johann din Tracia de Est, cu ajutorul Arhimandritului Dionisie Vatopedinul și reprezintă un dar comun al ieromonahilor și călugărilor Sfîntului Munte.
Icoana Fecioarei ,,Vrednică Ești,, uremează în mod corespunzător același tip de iconografie ca și icoana Fecioarei ,,Kykkiotissa ,,- icoana principală a mănăstirii cu același nume ce se află în Cipru. Aceasta înseamnă că iconografii ambelor icoane urmează prototipul general care își ea începutul din Constantinopol.
Potrivit surselor sârbe din secolul al XIII-lea, Sfântul Sava, fondatorul mănăstirii Hilandar și primul Arhiepiscop din Serbia, întorcându-se din pelerinajul său la Ierusalim la începutul secolului al XIII-lea, în 1229 a ajuns în Karies, unde sa închinat la icoana Fecioarei ,,Karyotissa’’. Aceasta înseamnă că icoana ,,Vrednică Esti ’’ a existat încă la începutul secolului al XIII-lea și a purtat anume această denumire care o leagă cu locul său de onoare.
Aceeași denumere se repetă pe placa din 1836. În secolul al XVIII-lea, acestei icoane îi este stabilit numele ,,Milostiva’’.
Din cele mai vechi reproducții a chipului icoanei ,,Vrednică Ești’’ păstrate până în prezent, cea mai exactă copie este icoana din Biserica Protaton , darul lui Serafim Protosul din prima jumătate a secolului al XVI-lea.
De la mijlocul secolului al XIX-lea, apare un alt nume al icoanei ’’Vrednică Ești’’ — a Protatonului. Icoanele cu acest nume se găsesc în Mănăstirile Pantocrator (1864) și Caracal (1875), precum și pe icoanele trimise de pe Sfântul Munte Athos către Rusia.
